Veche sau nu, pe mine tot ma amuza faza asta! :D
jeudi 2 juillet 2009
vendredi 26 juin 2009
Impresii
Da, mai traiesc. Foarte bine chiar. Am terminat facultatea, perioada pe care am urat-o cel mai mult din viata mea. De la colegele salbatice si disperate, de la unii profesori ingusti si obtuzi la minte, de la asistenti universitari care au impresia ca au ajuns departe (ha ha), de la lectori universitari "lipsiti de caracter" (ha ha din nou) si pana la toate lucrurile inutile pe care am fost nevoita sa le invat (si pe care, in sfarsit, le pot uita acum), toate s-au dus.
Acum ca sunt licentiata si ca nu mai am nicio treaba cu nimeni(si da, pentru mandria si ego-ul meu, mentionez ca am luat ditamai nota la licenta, pe meritul meu si pe toate eforturile mele care n-au fost deloc putine), pot sa trag linie si sa fac anumite afirmatii, pe care mi le asum in totalitate:
- am avut cele mai lungi si incarcate sesiuni si, de departe, cea mai grea licenta (atat examenul, cat si prezentarea lucrarii au fost mai mult decat dificile. Daca nu ma credeti, intrebati-ma si va zic mai multe despre asta);
- n-am avut nici o restanta niciodata, dar n-am fost nici printre primele. Daca vrei va zic si media celor 3 ani. Un sfat pentru anumite colege: e placut sa faci sex, ar trebui sa incercati! Ha ha.
- mi-au displacut profund, in timpul facultatii, colegele care, venind din provincie (n-am nimic cu oamenii astia, nu ma intelegeti gresit), au considerat ca bucurestenii sunt din start fitosi, ba chiar prosti (deh, se-ntampla ca unii sa mai ia si 9 la bac in Bucuresti, nu numai 10 ca la tara. ha ha), drept pentru care au refuzat orice forma de socializare cu noi. Nu dau nume ca nu-i frumos. Dar pe viitor, dragilor si mai ales dragelor, lasati-va frustrarile in trenul care va aduce la Bucuresti;
- n-am inteles de unde concurenta acerba in facultatea asta. De ce ai vrea sa-ti iei toate examenele cu 10? Si de ce n-ai vrea sa dai din "bunul" tau si unuia care manifesta un oarecare interes pentru un kkt de text tras la xerox?
- per ansamblu, a fost, de departe, cel mai naspa colectiv de care am avut parte pana acum, cu cateva exceptii, care se stiu;
- intotdeauna mi-a fost o oarecare mila de persoanele care se suprapreciaza intr-un anumit domeniu. Un exemplu relevant : la proba de PR a examenului scris, am luat o nota mai mare decat cele mai grozave pr-iste wannabe de la CRP, care s-au implicat pana peste cap in timpul facultatii in diverse activitati la fel de pr-istice. Ha ha. Pentru a 4-a oara. Sa va mai zic ca e un lucru trist?
- tot nu-mi vine sa cred ca am terminat facultatea; imi aduc perfect aminte de noaptea de dinaintea admiterii, cand eram cu Noni prin oras, lasandu-i pe altii sa se preocupe mai mult decat noi privind "cel mai important examen al vietii noastre"; parca s-a intamplat ieri.
- urez succes in continuare tuturor celor care mi-au fost colegi in astia 3 ani si care se intampla sa ajunga pe-aici.
- ma pregatesc de vacanta, nu stiu inca pe unde si cum. Dar am cateva idei. O sa mai scriu si pe aici, probabil.
Tragand linie, trebuie sa spun ca nu am avut parte de studentia pe care mi-am imaginat-o. Totusi, cei care au salvat-o au fost prietenii pe care mi i-am facut, care vor ramane pentru multa vreme de-acum incolo si momentele petrecute cu ei, toate iesirile prin cluburi si cafenele si ceainarii. Exista, printre ei, un om deosebit, inteligent, pe care-l cunosc si care ma cunoaste foarte bine, cu care am impartit momente unice..si nu chiar atat de unice, un om pe care-l admir si care mi-a inveselit toti anii astia, un om caruia poate ii datorez scuze, un om care ar fi putut sa-mi schimbe viata dar care nu a facut-o, pentru ca eu nu l-am lasat. De tine o sa-mi fie dor cel mai tare! :)
Acum ca sunt licentiata si ca nu mai am nicio treaba cu nimeni(si da, pentru mandria si ego-ul meu, mentionez ca am luat ditamai nota la licenta, pe meritul meu si pe toate eforturile mele care n-au fost deloc putine), pot sa trag linie si sa fac anumite afirmatii, pe care mi le asum in totalitate:
- am avut cele mai lungi si incarcate sesiuni si, de departe, cea mai grea licenta (atat examenul, cat si prezentarea lucrarii au fost mai mult decat dificile. Daca nu ma credeti, intrebati-ma si va zic mai multe despre asta);
- n-am avut nici o restanta niciodata, dar n-am fost nici printre primele. Daca vrei va zic si media celor 3 ani. Un sfat pentru anumite colege: e placut sa faci sex, ar trebui sa incercati! Ha ha.
- mi-au displacut profund, in timpul facultatii, colegele care, venind din provincie (n-am nimic cu oamenii astia, nu ma intelegeti gresit), au considerat ca bucurestenii sunt din start fitosi, ba chiar prosti (deh, se-ntampla ca unii sa mai ia si 9 la bac in Bucuresti, nu numai 10 ca la tara. ha ha), drept pentru care au refuzat orice forma de socializare cu noi. Nu dau nume ca nu-i frumos. Dar pe viitor, dragilor si mai ales dragelor, lasati-va frustrarile in trenul care va aduce la Bucuresti;
- n-am inteles de unde concurenta acerba in facultatea asta. De ce ai vrea sa-ti iei toate examenele cu 10? Si de ce n-ai vrea sa dai din "bunul" tau si unuia care manifesta un oarecare interes pentru un kkt de text tras la xerox?
- per ansamblu, a fost, de departe, cel mai naspa colectiv de care am avut parte pana acum, cu cateva exceptii, care se stiu;
- intotdeauna mi-a fost o oarecare mila de persoanele care se suprapreciaza intr-un anumit domeniu. Un exemplu relevant : la proba de PR a examenului scris, am luat o nota mai mare decat cele mai grozave pr-iste wannabe de la CRP, care s-au implicat pana peste cap in timpul facultatii in diverse activitati la fel de pr-istice. Ha ha. Pentru a 4-a oara. Sa va mai zic ca e un lucru trist?
- tot nu-mi vine sa cred ca am terminat facultatea; imi aduc perfect aminte de noaptea de dinaintea admiterii, cand eram cu Noni prin oras, lasandu-i pe altii sa se preocupe mai mult decat noi privind "cel mai important examen al vietii noastre"; parca s-a intamplat ieri.
- urez succes in continuare tuturor celor care mi-au fost colegi in astia 3 ani si care se intampla sa ajunga pe-aici.
- ma pregatesc de vacanta, nu stiu inca pe unde si cum. Dar am cateva idei. O sa mai scriu si pe aici, probabil.
Tragand linie, trebuie sa spun ca nu am avut parte de studentia pe care mi-am imaginat-o. Totusi, cei care au salvat-o au fost prietenii pe care mi i-am facut, care vor ramane pentru multa vreme de-acum incolo si momentele petrecute cu ei, toate iesirile prin cluburi si cafenele si ceainarii. Exista, printre ei, un om deosebit, inteligent, pe care-l cunosc si care ma cunoaste foarte bine, cu care am impartit momente unice..si nu chiar atat de unice, un om pe care-l admir si care mi-a inveselit toti anii astia, un om caruia poate ii datorez scuze, un om care ar fi putut sa-mi schimbe viata dar care nu a facut-o, pentru ca eu nu l-am lasat. De tine o sa-mi fie dor cel mai tare! :)
mercredi 25 mars 2009
Getting away with it ... messed up... *
Nu stiu ce fac de ziua mea, care e peste cateva zile, nu am mai scris la lucrarea de licenta, nu am carti din bibliografia pentru examenul de licenta, nu stiu (in continuare) la ce master sa dau - sau poate sa aleg sa fac alta facultate? sau sa nu mai fac nimic? grea decizie. Dar in rest, sunt bine. Urasc, chiar acum, in ultimul an, facultatea asta. Unele lucruri nu se schimba. Si o urasc pe d-na Olga cu materiile ei de kkt si cartile ei identice si pretentiile ei prostesti. Si pe toti ceilalti profi de la CRP cu exceptia aluia cu care imi fac licenta, normal. Atat despre scoala. Citesc Cioran si -paradoxal, stiu - ma binedispune. As vrea sa calatoresc - si atat.
P.S.: inca mai cred in celebra replica din "Marile sperante" : "We are who we are, people don't change".
That's the living... *
*James-Getting away with it
P.S.: inca mai cred in celebra replica din "Marile sperante" : "We are who we are, people don't change".
That's the living... *
*James-Getting away with it
mardi 24 février 2009
Am aparut..
Dupa cum spuneam in ultimul post, va spun, pe scurt, ce-am mai facut in ultima vreme. Am fost ocupata. Imi place, cateodata, sa dispar. Nu in sensul ala care ar face un serial mai ceva ca "Tanar si nelinistit" pentru Dan Diaconescu, ci pur si simplu, o forma de manifestare a faptului ca sunt ciudata :P Dar cu totii suntem, nu-i asa? In consecinta, in ultima vreme am fost ocupata. Sa dispar. Prietenii pot confirma .. :) Ah da, a mai fost o chestie. Am fost ocupata sa-mi caut vocatia. N-am gasit-o, insa. Asa ca n-am insistat.
Referitor la cealalta poveste, cea cu argumentul. Ei bine, mi se pare ca nimic nu poate fi mai personal si nimic nu are un impact mai mare asupra celorlalti decat "asa vreau eu". Te face sa te simti puternic, te face sa iti consolidezi identitatea, care te defineste PE TINE, ca persoana unica. E chestia pe care cred ca o spun cel mai des. In afara de altele, in alte situatii. Da' alea nu se pun. Cred :D Probabil ca pentru altii nu inseamna mare lucru, dar pentru mine chiar inseamna. Si merge si in sens invers. Adica daca cineva imi spune 10 argumente pe care reusesc (sau nu :D ) sa le combat iar apoi mi-o tranteste p-asta cu "asa vreau eu".. pai aia e, m-a convins. In fine, ziceam ceva mai sus de ciudata? Cred ca da.
In alta ordine de idei, imi caut si eu un master minunat. Care sa-mi placa adica. Si..surpriza? Nu gasesc. Cred ca era oarecum previzibil. Daca aveti vreo idee pentru mine, nu ezitati sa o impartasiti :D
Atat pentru acum. La revedere, tabara draagaaaa!
Referitor la cealalta poveste, cea cu argumentul. Ei bine, mi se pare ca nimic nu poate fi mai personal si nimic nu are un impact mai mare asupra celorlalti decat "asa vreau eu". Te face sa te simti puternic, te face sa iti consolidezi identitatea, care te defineste PE TINE, ca persoana unica. E chestia pe care cred ca o spun cel mai des. In afara de altele, in alte situatii. Da' alea nu se pun. Cred :D Probabil ca pentru altii nu inseamna mare lucru, dar pentru mine chiar inseamna. Si merge si in sens invers. Adica daca cineva imi spune 10 argumente pe care reusesc (sau nu :D ) sa le combat iar apoi mi-o tranteste p-asta cu "asa vreau eu".. pai aia e, m-a convins. In fine, ziceam ceva mai sus de ciudata? Cred ca da.
In alta ordine de idei, imi caut si eu un master minunat. Care sa-mi placa adica. Si..surpriza? Nu gasesc. Cred ca era oarecum previzibil. Daca aveti vreo idee pentru mine, nu ezitati sa o impartasiti :D
Atat pentru acum. La revedere, tabara draagaaaa!
lundi 9 février 2009
O melodie pentru restul vietii
Eu n-am votat pe blogul lui Bendeac, dar am primit leapsa de la Radu. E in felul urmator : "Daca, ipotetic, ati afla ca nu veti mai putea asculta tot restul vietii decat o singura melodie, ce ati alege?" Asadar, melodia mea, pe care as putea sa o ascult fara sa ma plictisesc, este cea de mai jos. In post-ul urmator, despre ce-am mai facut in ultimul timp si despre cel mai puternic argument existent (dupa parerea mea).
**Multumesc, inca o data, Dorin - pentru faptul ca acum pot asculta melodia nu doar pe Youtube :)
**Multumesc, inca o data, Dorin - pentru faptul ca acum pot asculta melodia nu doar pe Youtube :)
lundi 2 février 2009
mercredi 28 janvier 2009
"When you can live forever, what do you live for..? "
..zice tagline-ul de la "Twilight". Un film care mi-a placut foarte mult. Desi nu agreez ideea de filme cu vampiri & shit, recunosc ca m-am cvasi-indragostit de filmul asta :o :x Pe scurt, 3 chestii : 1. vampirii nu au dintii aia idioti specifici, ceea ce a insemnat, pentru mine, o ridicare importanta - peste comercialul ala prost si banal; 2. el ii spune ei cele mai dragute chestii si ii face cele mai frumoase declaratii - da, e o poveste de iubire si da, inca ma impresioneaza chestiile spuse din dragoste, fie ele si in filme :P ; 3. nu-mi aduc aminte cand am vazut ultima data atatia actori frumosi intr-un singur film :o cu cateva exceptii, toti oamenii aia erau .. foarte frumosi?! :D verificati daca nu ma credeti. In concluzie, nu il recomand, voi decideti ce sa vedeti si ce nu, dar eu probabil o sa il mai vad de 2-3-5-7 ori.
In rest, in caz ca va intrebati ce mai fac, va spun ca mi s-a ftt calculatorul (nu stiu cu cine ..) si mi-am pierdut cele 12 pagini din minunata mea licenta =/ De fapt nu toate 12, mai am 3. Si am pierdut si toate pozele, filmele, muzica etc etc, toate treburile dragute pe care le mai au oamenii prin calculatoare. Eh, tehnologia asta .. mai bine ramaneam la stadiul de batut la masina .. macar stiam ca daca nu-mi ia casa foc, totul e in regula. Mai am cam o saptamana si ceva si termin sesiunea. Si planuiesc sa plec din Bucuresti. In vacanta asta intersemestriala, precum si dupa ce imi dau licenta. In Paris. Sau sa ma fac stewardesa. Si sa-mi iau un atestat de ghid turistic. Sunt o persoana care isi face planuri. Ca tiganu'. Si care e subponderala, conform unui grafic (si nu numai lui, subponderala in general :D) care spune ca daca ai 1,65 si 60 kg ai o greutate normala (in fine, la limita superioara, dar NORMALA). Cu siguranta imi scapa ceva. hehehe! Si care nu mai e in trend, caci nu se mai poarta blondele. Ghinion .. ? Si care practica reiki. Si care joaca World of Warcraft (Blizzard ruleaza). Si care, daca ar putea, ar tortura niste oameni. Destul de multi, cred. Si care s-ar face profa de romana (poate nu e prea tarziu, totusi) si n-ar trece nici un pustan d-asta de liceu care nu stie sa scrie cum trebuie. HA! Gata, e plictisitor sa vorbesti despre tine. Desi iti pari, tie insuti, o persoana interesanta.
Pentru sugestii, reclamatii si opinii, nu ezitati sa ma contactati la 0721..(Vodafone e de kkt =/ ).
Hai papapapa! :*
P.S.: si totusi... when u can live forever, what do u live for ? ^_^
In rest, in caz ca va intrebati ce mai fac, va spun ca mi s-a ftt calculatorul (nu stiu cu cine ..) si mi-am pierdut cele 12 pagini din minunata mea licenta =/ De fapt nu toate 12, mai am 3. Si am pierdut si toate pozele, filmele, muzica etc etc, toate treburile dragute pe care le mai au oamenii prin calculatoare. Eh, tehnologia asta .. mai bine ramaneam la stadiul de batut la masina .. macar stiam ca daca nu-mi ia casa foc, totul e in regula. Mai am cam o saptamana si ceva si termin sesiunea. Si planuiesc sa plec din Bucuresti. In vacanta asta intersemestriala, precum si dupa ce imi dau licenta. In Paris. Sau sa ma fac stewardesa. Si sa-mi iau un atestat de ghid turistic. Sunt o persoana care isi face planuri. Ca tiganu'. Si care e subponderala, conform unui grafic (si nu numai lui, subponderala in general :D) care spune ca daca ai 1,65 si 60 kg ai o greutate normala (in fine, la limita superioara, dar NORMALA). Cu siguranta imi scapa ceva. hehehe! Si care nu mai e in trend, caci nu se mai poarta blondele. Ghinion .. ? Si care practica reiki. Si care joaca World of Warcraft (Blizzard ruleaza). Si care, daca ar putea, ar tortura niste oameni. Destul de multi, cred. Si care s-ar face profa de romana (poate nu e prea tarziu, totusi) si n-ar trece nici un pustan d-asta de liceu care nu stie sa scrie cum trebuie. HA! Gata, e plictisitor sa vorbesti despre tine. Desi iti pari, tie insuti, o persoana interesanta.
Pentru sugestii, reclamatii si opinii, nu ezitati sa ma contactati la 0721..(Vodafone e de kkt =/ ).
Hai papapapa! :*
P.S.: si totusi... when u can live forever, what do u live for ? ^_^
jeudi 22 janvier 2009
"Where do bad folks go when they die?"
Voiam sa-mi fac un alt proiect, la imagologie (nu ma intrebati ce e aia, mai mult de definitia din dictionar n-as putea sa va spun..). Dar mi-am dat seama ca sunt lucruri mai importante care ma macina. Sa le luam pe rand :
- si eu, ca si alti oameni (cred), am anumite melodii care ma binedispun indiferent de cat de nesuferita sunt. Una dintre ele e "One way or another" - Blondie. Alta ar fi "Daddy cool" :D Ar mai fi cateva, n-o sa le mentionez aici pe toate. Una dintre melodiile astea e, insa, in top. Adica daca ma trezesti ziua (nu, pe mine oamenii nu ma trezesc noaptea ...) si imi pui melodia aia, ai toate sansele sa nu te injur si chestii d-astea. Problema e ca nu o gasesc :( Asa ca, daca cineva ma poate ajuta, suna cam asa.. "ooooo oooooo ooooooooo o ooooooo ooooo hasta la vista senora, hastaaa la vista senioooooor". Cam atat am retinut, intrucat spaniola nu e tocmai punctul meu forte (doamna Petcu, sau cum o cheama, este o profesoara proasta).
- o alta chestie : site-uri precum pitzipoanca sau cocalari ma deprima. In sensul ca e al dracului de deprimant sa stii ca exista oameni ATAT de prosti. Si ca tu traiesti printre ei :o Adica as prefera sa traiesc in America, sa nu stie aia cate laturi are un patrat, decat sa vad specimene d-astea care ma sperie. Sincer.
- punctul 3... n-am inteles niciodata treaba cu oamenii slabi si oamenii grasi. Pentru ca mi se pare ca trebuie sa ai un punct de referinta sa spui despre cineva ca e slab sau gras, corect? Si-atunci? Care-i smecheria? Cine e referentul? (ca sa ma exprim in termeni semiotici :o ) Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca lucrul asta difera in toata lumea, adica cine e gras aici poate sa fie slab in America (o tin p-asta, daca asa am pornit. p.s: Barack Obamaaaa!!!!). In fine, mi se pare deplasata chestia asta. Si n-am inteles niciodata reactia urmatoare a unor oameni:"vai, ce slaba esti". Da, e o chestie pe care o aud frecvent, pentru ca sunt slaba. Si pentru ca nu ma chinui sa fiu asa, e ceva natural. Iar Keira Knightley e idola mea (glumesc, eu n-am idoli, dar daca as avea, ea ar fi). Si pentru ca asa-i felul meu. Dar n-am inteles de ce tin oamenii sa spuna chestia asta. Eu nu m-am dus niciodata la o colega grasa (si credeti-ma, am multe) sa ii spun "esti o grasa imputita!". Nu i-am spus nici macar "ce grasa esti!". De ce i-as spune asta? E ca si cum ai spune cuiva "esti urat". Mi se pare o chestie mult prea personala, da' probabil sunt eu mult prea...educata? ah, am zis cumva educata? E acelasi principiu ca la "te-ai tuns?". Nu, nu m-am tuns. Ma transform din cand in cand.
- mi-ar placea sa ma mut din Romania. Dar cum lucrul asta nu e atat de usor precum pare (in ideea ca nu, nu vreau sa ma duc sa culeg pere in Patagonia), mi-ar placea macar sa ma mut din Bucuresti. E un oras murdar, plin de oameni urati. Pe interior (nah, ca sa fim profunzi).
Cam atat deocamdata, si revin la o idee mai veche: mai bine dadeam la ASE.. =/
*titlul este dintr-o melodie care ma cvasi-obsedeaza in ultimele zile, si anume "Lake of fire" - Nirvana. Merita ascultata :D
- si eu, ca si alti oameni (cred), am anumite melodii care ma binedispun indiferent de cat de nesuferita sunt. Una dintre ele e "One way or another" - Blondie. Alta ar fi "Daddy cool" :D Ar mai fi cateva, n-o sa le mentionez aici pe toate. Una dintre melodiile astea e, insa, in top. Adica daca ma trezesti ziua (nu, pe mine oamenii nu ma trezesc noaptea ...) si imi pui melodia aia, ai toate sansele sa nu te injur si chestii d-astea. Problema e ca nu o gasesc :( Asa ca, daca cineva ma poate ajuta, suna cam asa.. "ooooo oooooo ooooooooo o ooooooo ooooo hasta la vista senora, hastaaa la vista senioooooor". Cam atat am retinut, intrucat spaniola nu e tocmai punctul meu forte (doamna Petcu, sau cum o cheama, este o profesoara proasta).
- o alta chestie : site-uri precum pitzipoanca sau cocalari ma deprima. In sensul ca e al dracului de deprimant sa stii ca exista oameni ATAT de prosti. Si ca tu traiesti printre ei :o Adica as prefera sa traiesc in America, sa nu stie aia cate laturi are un patrat, decat sa vad specimene d-astea care ma sperie. Sincer.
- punctul 3... n-am inteles niciodata treaba cu oamenii slabi si oamenii grasi. Pentru ca mi se pare ca trebuie sa ai un punct de referinta sa spui despre cineva ca e slab sau gras, corect? Si-atunci? Care-i smecheria? Cine e referentul? (ca sa ma exprim in termeni semiotici :o ) Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca lucrul asta difera in toata lumea, adica cine e gras aici poate sa fie slab in America (o tin p-asta, daca asa am pornit. p.s: Barack Obamaaaa!!!!). In fine, mi se pare deplasata chestia asta. Si n-am inteles niciodata reactia urmatoare a unor oameni:"vai, ce slaba esti". Da, e o chestie pe care o aud frecvent, pentru ca sunt slaba. Si pentru ca nu ma chinui sa fiu asa, e ceva natural. Iar Keira Knightley e idola mea (glumesc, eu n-am idoli, dar daca as avea, ea ar fi). Si pentru ca asa-i felul meu. Dar n-am inteles de ce tin oamenii sa spuna chestia asta. Eu nu m-am dus niciodata la o colega grasa (si credeti-ma, am multe) sa ii spun "esti o grasa imputita!". Nu i-am spus nici macar "ce grasa esti!". De ce i-as spune asta? E ca si cum ai spune cuiva "esti urat". Mi se pare o chestie mult prea personala, da' probabil sunt eu mult prea...educata? ah, am zis cumva educata? E acelasi principiu ca la "te-ai tuns?". Nu, nu m-am tuns. Ma transform din cand in cand.
- mi-ar placea sa ma mut din Romania. Dar cum lucrul asta nu e atat de usor precum pare (in ideea ca nu, nu vreau sa ma duc sa culeg pere in Patagonia), mi-ar placea macar sa ma mut din Bucuresti. E un oras murdar, plin de oameni urati. Pe interior (nah, ca sa fim profunzi).
Cam atat deocamdata, si revin la o idee mai veche: mai bine dadeam la ASE.. =/
*titlul este dintr-o melodie care ma cvasi-obsedeaza in ultimele zile, si anume "Lake of fire" - Nirvana. Merita ascultata :D
jeudi 15 janvier 2009
...
„Atunci am înţeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci şi sinceritatea poate fi repetată cu altul, cu alţii, că, în sfârşit, totul se uită sau se poate uita, căci fericirea şi încrederea adunate în atâtea luni de dragoste, în atâtea nopţi petrecute împreună pieriseră acum ca prin miracol[…]”
M.Eliade - Maitreyi
M.Eliade - Maitreyi
vendredi 9 janvier 2009
jeudi 8 janvier 2009
mercredi 7 janvier 2009
Si noi, acum, ce facem..in general? *
Chiar asa... vine sesiunea, luni am primul examen si primul proiect (analiza de brand..de parca mi-ar pasa.. ? ). Si mai sunt multe si multe dupa aceea, termin sesiunea pe 5 februarie din cate stiu. Licenta merge incet, incet, dar sigur. Zic eu. Problema cea mai trista la mine la facultate e constituita de spiritul colectiv, de echipa (care nu exista..la modul daca am facut rost de niste chestii xeroxate de care are nevoie TOATA lumea..nu stiu, nu le am, nu prea ma intereseaza). Dragut. O alta chestie naspa sunt fetele de acolo, frate. In fine, eu sunt una dintre ele, dar eu nu sunt trista, sunt doar adorabila :D Si mai sunt altele, cateva, care fac exceptia asta. Dar restul... te duci si tu ca omu' la facultate vesel ca e ultimu' an si (cu toate cacaturile astea de genul examen, lucrare de diploma, atestat de limba, lucrare de licenta blabla) gataaaaaaaaa, termini facultatea. Si ce sa vezi? O adunatura de fetze (ah,da,nu folosesc diacritice si am scris fetze, desi as fi putut la fel de bine sa scriu fete) triste. Parul neingrijit, unghiile facute la revelion probabil, cearcane si pungi sub ochi, tot ce vrei si ce nu vrei...ewwww! La dracu, aveti 21 de ani, reveniti-va! Ma bucur ca nu am fost nevoita sa lucrez sau sa fac activitati d-astea cvasi-injositoare (haha, acum sunt rea. sunt activitati utile..doar ca nu la momentul asta) in timpul facultatii, ar fi fost de kkt. In fine, treaba lor. Se vor angaja, probabil, intr-o mare sau mica agentie de PR si vor munci pe branci si la 30 de ani vor arata ca la 40 si la 35 de ani vor muri de stres. Cred, nu stiu, zic si eu. S-a mai intamplat. Groaznic.
In alta ordine de idei (vorba asta e pe gustul meu, eu nu am o ordine in idei decat foarte rar), nu stiu daca e bine sau nu, dar eu ma gandesc la vacanta intersemestriala, la vacanta de Paste si la vacanta de varaaaaaaaaa !!! :D Pfoai, ce destrabalare o sa mai fie ..! Asta daca iau licenta :D Apropo de licenta...nu, nu o sa spun ca eu dau si examen, trebuie sa fac si lucrare, am mai spus asta. Altceva voiam sa zic, faptul ca toata lumea e usor socata atunci cand ii spun (ei,lumii..) despre ce o sa fie lucrarea mea de diploma. Ei bine, despre tigani. Pentru ca nu pot sa ii sufar. Pentru ca sunt multi. Si sunt peste tot si sunt o problema reala cu care ne confruntam zilnic. Dar oamenii nu sunt receptivi la chestii d-astea, asa cum nu sunt receptivi la discutii despre sex sau despre homosexuali (desi la asta cu homosexualii, Sutza si Radu m-au luminat azi cu o chestie care ma framanta de ceva vreme :D ). In fine.
Gata, ma duc sa ma culc. Si e doar 1, ce-au facut doua zile de facultate din mine ...
*pentru cunoscatori :*
In alta ordine de idei (vorba asta e pe gustul meu, eu nu am o ordine in idei decat foarte rar), nu stiu daca e bine sau nu, dar eu ma gandesc la vacanta intersemestriala, la vacanta de Paste si la vacanta de varaaaaaaaaa !!! :D Pfoai, ce destrabalare o sa mai fie ..! Asta daca iau licenta :D Apropo de licenta...nu, nu o sa spun ca eu dau si examen, trebuie sa fac si lucrare, am mai spus asta. Altceva voiam sa zic, faptul ca toata lumea e usor socata atunci cand ii spun (ei,lumii..) despre ce o sa fie lucrarea mea de diploma. Ei bine, despre tigani. Pentru ca nu pot sa ii sufar. Pentru ca sunt multi. Si sunt peste tot si sunt o problema reala cu care ne confruntam zilnic. Dar oamenii nu sunt receptivi la chestii d-astea, asa cum nu sunt receptivi la discutii despre sex sau despre homosexuali (desi la asta cu homosexualii, Sutza si Radu m-au luminat azi cu o chestie care ma framanta de ceva vreme :D ). In fine.
Gata, ma duc sa ma culc. Si e doar 1, ce-au facut doua zile de facultate din mine ...
*pentru cunoscatori :*
mercredi 24 décembre 2008
Urari de bine :)
Sarbatori calde si fericite,luminate,colorate si aromate tuturor!!!!!
P.S.: oameni buni, incercati sa nu mai mancati ca disperatii, ca d-aia ajungeti la spitale si d-asta ne prezinta Esca,saraca de ea, numai stiri d-astea despre oameni mult prea satui in aceasta perioada. Vorba aia .. moderatia e ma-sa succesului!
P.P.S: Cica nenea ala care a aruncat cu pantofi in Bush si-a crescut vanzarile cu nustiucat%. Foarte tare! Iote,ba,Armani,Valentino&co. cum se face... Reactia lui Bush a fost delicioasa, nu m-am saturat nici acum, dupa atata vreme de la "incident", de faza respectiva (poate d-asta scriu abia acum despre lucrul asta).
Meeeeerry Christmaaaas everyoneeeee!!!
P.S.: oameni buni, incercati sa nu mai mancati ca disperatii, ca d-aia ajungeti la spitale si d-asta ne prezinta Esca,saraca de ea, numai stiri d-astea despre oameni mult prea satui in aceasta perioada. Vorba aia .. moderatia e ma-sa succesului!
P.P.S: Cica nenea ala care a aruncat cu pantofi in Bush si-a crescut vanzarile cu nustiucat%. Foarte tare! Iote,ba,Armani,Valentino&co. cum se face... Reactia lui Bush a fost delicioasa, nu m-am saturat nici acum, dupa atata vreme de la "incident", de faza respectiva (poate d-asta scriu abia acum despre lucrul asta).
Meeeeerry Christmaaaas everyoneeeee!!!
dimanche 7 décembre 2008
Nous sommes tous une génération perdue *
Ma gandeam zilele trecute la bunicii mei si la oameni din aceeasi generatie cu ei. Niste oameni minunati, trecuti prin atatea lucruri, niste oameni cu care daca discuti iti imbogatesti cultura generala si vocabularul cu cel putin 1%, niste oameni care iti pot povesti despre sisteme de guvernare prin care au trecut, razboaie, miscari politice, cutremure si cate si mai cate. Niste oameni care au intr-adevar ce spune, niste oameni abandonati de multe ori acum, la batranete, cand ar avea atata nevoie de sprijin. Persiflati de pustani cu cercei in limba si cu pantaloni in vine,carora li se scoala cand vad pustoaice la fel de persiflante ce isi afiseaza ultimul fake (sau nu) "D&G", oamenii de care vorbeam devin neputinciosi in fata acestor cvasi-reprezentanti ai generatiei noastre. Si ma mai gandeam cum o sa fim noi, mirobolantii acestei generatii, peste vreo 40-50 de ani, cand vom avea si noi nepotii nostri. Habar n-am cum o sa fie atunci. Doar ca vom avea, cu-adevarat, lucruri cu care sa ne "mandrim". Am facut parte din generatia care a avut tot ce si-a dorit : de la libertatea exprimarii si democratia idilica pentru unii, pana la obiecte materiale de valoare, uneori o valoare deosebita. Da, noi suntem cei care ne facem poze cu mainile indoite in ipostaze pitipongesti (ca sa fiu si eu la moda), noi suntem cei care nu stim sa scriem, in ciuda faptului ca accesul la informatie este mai mult decat suficient, noi suntem retarzii care cred ca daca cineva e cuminte, e virgin/a sau gay, daca cineva e zvapaiat, e automat o curva, noi suntem cei care judecam dupa aparente. Da, noi am am avut si avem in continuare posibilitatea de a calatori peste tot, de a vedea colturi ale lumii la care poate altii nici nu visau, noi putem face ce vrem, cand vrem, cum vrem, noi ne consideram zei! Vom povesti nepotilor nostri despre cat de "cool" am fost cand am tras pe nas sau cand am inghitit prima pastila, despre cum am vizitat celebre capitale pentru a ne face poze in fata magazinelor shiny, despre cum am plecat in italia,"la munca", despre cum "am avut noroc sa cunoastem oamenii potriviti care ne-au schimbat viata" (a se citi ne-au transformat din niste sterse insipide in curve de lux). Noi suntem generatia care n-a mai scos nici un doctor,scriitor,pictor, muzician de renume, pentru ca am fost prea ocupati sa devenim PR-isti si manageri. Noi suntem cei care ar fi putut schimba ceva poate, dar n-am facut nimic (si nici n-o sa facem, sunt sigura de asta). Astea da povestiri interesante, asta da mostenire spirituala pe care sa o lasi. Suntem o generatie trista, pierduta, nereusita si ignoranta. O generatie din care nu poate iesi nimic bun, iar daca ar iesi, atunci cu siguranta ar iesi si din tara.
P.S.:evident, exista exceptii. Multe. Dar vorbesc de majoritate, o majoritate covarsitoare si in continua expansiune.
*adaptare Hemingway, dupa cum stiti si voi.
P.S.:evident, exista exceptii. Multe. Dar vorbesc de majoritate, o majoritate covarsitoare si in continua expansiune.
*adaptare Hemingway, dupa cum stiti si voi.
mardi 14 octobre 2008
Lamuriti-ma si pe mine ...
Citeam deunazi in "cea mai citita revista din lume" niste chestii mai mult decat interesante, din punctul meu de vedere. Prima era legata de - evident - bloguri. O oarecare tanti (va spun si cum o cheama daca vreti), probabil absolventa de jurnalism anul trecut(zic eu), ne spunea cum sta treaba cu bloggingul. E un articol mai mult decat idiot (pe cuvant, cititi-l daca nu ma credeti), care culmineaza cu un mini-test : "Ai stofa de blogger?". Ei bine, aici se incurca treaba. Minunata domnita (probabil impreuna cu 2 prietene) lanseaza cateva intrebari fulger pentru a ne ajuta pe noi, fidelele-i cititoare (not), sa ne dam seama daca suntem sau nu facute pentru a avea un blog. Dintre intrebari, mentionez :
- "Ai ceva de spus lumii intregi?"
- "Iti place sa ai prieteni virtuali sau ii preferi pe cei "live" ?
- "Iti place sa fii in centrul atentiei?"
- "Ai timp sa postezi cu regularitate pe blog?"
Stau eu si ma intreb, pe lady (laaady, hear me tonight, lalalala - scurt moment artistic pentru prieteni) asta chiar o plateste cineva sa scrie lucrurile astea? Sau, vorba-aia, da ea bani redactiei ca sa le scrie? In fine, treaba ei. Multe succesuri pe toate planele, papushe!
Referitor la a doua treaba magica pe care am citit-o in revista.. Zice asa: cica "49,6% dintre cititoarele care au raspuns in interviul online au experimentat sexul virtual pe mess". Luminati-ma si pe mine, rogu-va, in legatura cu chestia asta. Chiar exista "sex virtual pe mess"? Si daca da, de ce ai alege asta si nu ai alege sa faci sex normal, ca tot omu'? Si oamenii care fac sex pe mess chiar au orgasm? Din nou un mister neelucidat pentru mine. Probabil ca femeia moderna, atat de ocupata in calitatea ei de piar (inca nu am invatat cum sa fac sa scriu un cuvant pe care sa pot da click si sa ma duca pe un alt site - voiam sa fac o trimitere la un post de-ale lui Radu.. o sa mai exersez) nu mai are timp sa faca sex "live" si atunci face sex virtual. Zic si eu. Probabil pentru ca asa a vazut la Carrie (apropo, trebuie sa vedeti faza din "Disaster movie" in care sunt parodiate fetele din "Sex and the City".. e geniala!). Probabil ca asa e "cul". Alta explicatie nu vad, dar sunt deschisa propunerilor de orice fel (nu ma refer la sex virtual, ma refer la posibile explicatii din partea voastra).
- "Ai ceva de spus lumii intregi?"
- "Iti place sa ai prieteni virtuali sau ii preferi pe cei "live" ?
- "Iti place sa fii in centrul atentiei?"
- "Ai timp sa postezi cu regularitate pe blog?"
Stau eu si ma intreb, pe lady (laaady, hear me tonight, lalalala - scurt moment artistic pentru prieteni) asta chiar o plateste cineva sa scrie lucrurile astea? Sau, vorba-aia, da ea bani redactiei ca sa le scrie? In fine, treaba ei. Multe succesuri pe toate planele, papushe!
Referitor la a doua treaba magica pe care am citit-o in revista.. Zice asa: cica "49,6% dintre cititoarele care au raspuns in interviul online au experimentat sexul virtual pe mess". Luminati-ma si pe mine, rogu-va, in legatura cu chestia asta. Chiar exista "sex virtual pe mess"? Si daca da, de ce ai alege asta si nu ai alege sa faci sex normal, ca tot omu'? Si oamenii care fac sex pe mess chiar au orgasm? Din nou un mister neelucidat pentru mine. Probabil ca femeia moderna, atat de ocupata in calitatea ei de piar (inca nu am invatat cum sa fac sa scriu un cuvant pe care sa pot da click si sa ma duca pe un alt site - voiam sa fac o trimitere la un post de-ale lui Radu.. o sa mai exersez) nu mai are timp sa faca sex "live" si atunci face sex virtual. Zic si eu. Probabil pentru ca asa a vazut la Carrie (apropo, trebuie sa vedeti faza din "Disaster movie" in care sunt parodiate fetele din "Sex and the City".. e geniala!). Probabil ca asa e "cul". Alta explicatie nu vad, dar sunt deschisa propunerilor de orice fel (nu ma refer la sex virtual, ma refer la posibile explicatii din partea voastra).
mercredi 8 octobre 2008
Repeat (pentru ca simteam nevoia)
Se tot agita oamenii astia in legatura cu cei care au bloguri. Vezi, Doamne, exista bloguri bune si bloguri proaste. Exista mari genii ale domeniilor de orice fel care scriu pe blogurile lor cunoscute in blogosfera, troposfera, atmosfera etc care au nush cate zeci de mii de accesari si de commenturi. Asta da bucurie in viata! Si vezi, Doamne, daca ai blog tre' sa scrii, domn'e! Adicatelea nu 2,3 randuri. Si nu despre orice. E stupid sa scrii ce ai facut tu intr-o zi si ce ti s-a intamplat tie. Cica noul trend e sa vrei sa fii cunoscut datorita blogului tau.
Ei bine, lasati-ma sa va spun, voua, cititorilor mei imaginari, ca asta e un kkt! E o prostie sa ai impresia ca nu toata lumea poate sa aiba blog pentru ca nu toata lumea e demna de a avea unul. What the fuck is wrong with u, people?! Traim intr-o kkta de tara libera, in care oricine poate sa aiba un kkt de blog pe care sa scrie kkturi de chestii. Din simplul motiv ca oamenii care au intr-adevar ceva de zis nu o vor face niciodata prin intermediul unui blog (iar aici exemplele sunt cu nemiluita).
Asa ca voi, marii bloggeri, cu 35 de mii de commenturi pe zi, poate ar fi cazul sa va ganditi ca e destul de trist sa-ti petreci o buna parte din timp scriind in fiecare zi pe blog despre diverse chestii mai mult sau mai putin interesante. Sa ne imaginam un mic Einstein care zace printre noi si care isi expune ideile marete pe ... BLOG! Eu zic ca e ridicol.
Si mai ridicol imi pare sa fii intrigat de faptul ca lumea isi face bloguri atunci cand nu are nimic de zis. Ganditi-va un pic .. sunt oameni in jurul nostru, si culmea, sunt multi, care chiar nu au nimic de zis si totusi ne bombardeaza cu fel si fel de prostii zilnic. Pe unii dintre ei chiar esti nevoit sa-i asculti. Asa ca in cazul in care prostiile se muta pe bloguri, poti pur si simplu sa inchizi pagina, sa-ti dai doua palme, si gata. Dar sa fii intrigat de faptul ca oamenii au bloguri mi se pare de kkt.
Inchei prin a dori toate cele bune celor pentru care blogul personal si blogurile altora reprezinta modul lor de viata. Este trist, oameni buni, trist...
Ei bine, lasati-ma sa va spun, voua, cititorilor mei imaginari, ca asta e un kkt! E o prostie sa ai impresia ca nu toata lumea poate sa aiba blog pentru ca nu toata lumea e demna de a avea unul. What the fuck is wrong with u, people?! Traim intr-o kkta de tara libera, in care oricine poate sa aiba un kkt de blog pe care sa scrie kkturi de chestii. Din simplul motiv ca oamenii care au intr-adevar ceva de zis nu o vor face niciodata prin intermediul unui blog (iar aici exemplele sunt cu nemiluita).
Asa ca voi, marii bloggeri, cu 35 de mii de commenturi pe zi, poate ar fi cazul sa va ganditi ca e destul de trist sa-ti petreci o buna parte din timp scriind in fiecare zi pe blog despre diverse chestii mai mult sau mai putin interesante. Sa ne imaginam un mic Einstein care zace printre noi si care isi expune ideile marete pe ... BLOG! Eu zic ca e ridicol.
Si mai ridicol imi pare sa fii intrigat de faptul ca lumea isi face bloguri atunci cand nu are nimic de zis. Ganditi-va un pic .. sunt oameni in jurul nostru, si culmea, sunt multi, care chiar nu au nimic de zis si totusi ne bombardeaza cu fel si fel de prostii zilnic. Pe unii dintre ei chiar esti nevoit sa-i asculti. Asa ca in cazul in care prostiile se muta pe bloguri, poti pur si simplu sa inchizi pagina, sa-ti dai doua palme, si gata. Dar sa fii intrigat de faptul ca oamenii au bloguri mi se pare de kkt.
Inchei prin a dori toate cele bune celor pentru care blogul personal si blogurile altora reprezinta modul lor de viata. Este trist, oameni buni, trist...
jeudi 2 octobre 2008
Nimic deosebit
Din nou 1 octombrie, din nou facultate. Din nou o sa-mi fie greu sa ma trezesc la ore matinale in loc de orele mele normale, 13-14-15. Ma consoleaza, intr-o oarecare masura, gandul ca sunt in ultimul an. Si la cat nu mi-a placut facultatea asta, cred ca o sa fiu cea mai fericita din lume cand o sa se termine.
Studentii de la noi sunt, totusi, speciali. Nu, noi nu vom absolvi ca mai toata lumea, cu lucrare de diploma sau examen de licenta. Noi le facem pe amandoua, probabil pentru ca niste oameni mai mult decat binevoitori au considerat ca suntem mult prea capabili pentru a ne limita la o singura optiune :) Deocamdata am planul de licenta, am "ok-ul" profului si mai am aproximativ 5 ore de somn pana trebuie sa ma trezesc sa ma inscriu in anul al III-lea (cica daca nu te inscrii considera astia ca ai murit - exagerez, ca vrei sa te lasi de facultate- si te dau afara din proprie initiativa).
Revin maine probabil, cu noutati despre Universitatea Bucuresti, Facultatea de Litere, specializarea Comunicare si Relatii Publice (..this is so gay). Stay tuned :)
Studentii de la noi sunt, totusi, speciali. Nu, noi nu vom absolvi ca mai toata lumea, cu lucrare de diploma sau examen de licenta. Noi le facem pe amandoua, probabil pentru ca niste oameni mai mult decat binevoitori au considerat ca suntem mult prea capabili pentru a ne limita la o singura optiune :) Deocamdata am planul de licenta, am "ok-ul" profului si mai am aproximativ 5 ore de somn pana trebuie sa ma trezesc sa ma inscriu in anul al III-lea (cica daca nu te inscrii considera astia ca ai murit - exagerez, ca vrei sa te lasi de facultate- si te dau afara din proprie initiativa).
Revin maine probabil, cu noutati despre Universitatea Bucuresti, Facultatea de Litere, specializarea Comunicare si Relatii Publice (..this is so gay). Stay tuned :)
mardi 16 septembre 2008
Si ce mai faci..? Bine...tu?
Toamna a venit prea devreme anul asta ... nu eram pregatita pentru ea, asa cum, in ultima vreme, nu sunt pregatita pentru mai nimic. Lucrul care mi se pare,insa, cel mai tragic este ca nici macar eu nu stiu motivul.
Vacanta e pe sfarsite. Inca putin si iar banalitatile de care m-am saturat pana peste cap - gen facultate si cursuri plictisitoare, colege cvasidisperate, metrou super-aglomerat, lume proasta,multa si peste tot etc - vor reveni. Poate doar Maestrul Zen sa ma mai salveze..de 3 ori pe saptamana (din nou!). A fost, ce-i drept, o vacanta frumoasa, in care am facut multe lucuri (si cand zic multe, chiar sunt multe).
Ce ma intriga e ca, in ciuda faptului ca am tot ce isi poate dori cineva (ma feresc de termeni precum copil/om/persoana - nu pentru ca nu as sti sa fac diferenta intre ei, ci pentru ca ma inspaimanta,intr-o oarecare masura) de varsta mea, tot nu sunt intotdeauna multumita. Unii mi-au zis ca nimic nu ma multumeste niciodata, altii ca e bine, mereu, sa vrei mai mult (cat oare?), altii ca e o chestie de moment, altii ca sunt prea rasfatata. Iar eu, eu nu stiu motivul si nici nu vreau sa il aflu. Stiu numai ca, uneori, ma izbesc, in orice directie as merge, de anumite lucruri care nu au cum sa ma lase indiferenta, ba mai mult, ma fac sa fiu ravasita zile de-a randul. Daca e normal sau nu, din nou nu stiu (cam multe chestii nu stiu pentru varsta mea).
Ma enerveaza la mine 3 lucruri esentiale : faptul ca sunt atat de fricoasa si de lasa in anumite privinte, faptul ca, in alte privinte (cu totul altele) - sunt atat de impulsiva si imi pierd mintile atat de repede si faptul ca nu stiu ce vreau sa fac nici macar azi, cu atat mai putin dupa ce o sa termin facultatea (asta a fost doar un exemplu).
P.S: nu am inteles niciodata de ce le e unora atat de greu sa admita anumite lucruri care ii privesc strict pe ei si de ce nu sunt unii in stare sa isi afirme parerea, chiar daca e o parere proasta sau e in dezacordul celor din jur. Da, ma joc World of Warcraft. Pentru ca imi place iar pentru mine e suficient motivul asta. Si ma conversez cu un grec despre diverse lucruri, printre care sistemul lor de guvernare. Si mi se par de cacat facultatea mea si multi dintre oamenii care o urmeaza (nu as avea o problema in a-i enumera, doar ca sunt prea multi). Si o sa imi fac licenta despre tigani. Aia pe care ii urasc din tot sufletul. Si nu imi plac Mircea Badea, nici Andrei Gheorghe, nici Mihaela Radulescu. Si nici Bugs Bunny. Asa, si ? A,da, si vai, urasc "Totul despre sex". Cum as putea sa fac asta, tinand cont de personalitatile acestui minunat film si de tinutele Vivienne Westwood si nu numai pe care stramba aia le afiseaza? Uite ca pot. Si in mare, urasc 99% din populatia Romaniei cu varsta cuprinsa intre 10-25 de ani. Cei 1% sunt prietenii mei.
Concluzie: Estem multi si estem prosti domn'e, sa vina LHC peste noi!
Vacanta e pe sfarsite. Inca putin si iar banalitatile de care m-am saturat pana peste cap - gen facultate si cursuri plictisitoare, colege cvasidisperate, metrou super-aglomerat, lume proasta,multa si peste tot etc - vor reveni. Poate doar Maestrul Zen sa ma mai salveze..de 3 ori pe saptamana (din nou!). A fost, ce-i drept, o vacanta frumoasa, in care am facut multe lucuri (si cand zic multe, chiar sunt multe).
Ce ma intriga e ca, in ciuda faptului ca am tot ce isi poate dori cineva (ma feresc de termeni precum copil/om/persoana - nu pentru ca nu as sti sa fac diferenta intre ei, ci pentru ca ma inspaimanta,intr-o oarecare masura) de varsta mea, tot nu sunt intotdeauna multumita. Unii mi-au zis ca nimic nu ma multumeste niciodata, altii ca e bine, mereu, sa vrei mai mult (cat oare?), altii ca e o chestie de moment, altii ca sunt prea rasfatata. Iar eu, eu nu stiu motivul si nici nu vreau sa il aflu. Stiu numai ca, uneori, ma izbesc, in orice directie as merge, de anumite lucruri care nu au cum sa ma lase indiferenta, ba mai mult, ma fac sa fiu ravasita zile de-a randul. Daca e normal sau nu, din nou nu stiu (cam multe chestii nu stiu pentru varsta mea).
Ma enerveaza la mine 3 lucruri esentiale : faptul ca sunt atat de fricoasa si de lasa in anumite privinte, faptul ca, in alte privinte (cu totul altele) - sunt atat de impulsiva si imi pierd mintile atat de repede si faptul ca nu stiu ce vreau sa fac nici macar azi, cu atat mai putin dupa ce o sa termin facultatea (asta a fost doar un exemplu).
P.S: nu am inteles niciodata de ce le e unora atat de greu sa admita anumite lucruri care ii privesc strict pe ei si de ce nu sunt unii in stare sa isi afirme parerea, chiar daca e o parere proasta sau e in dezacordul celor din jur. Da, ma joc World of Warcraft. Pentru ca imi place iar pentru mine e suficient motivul asta. Si ma conversez cu un grec despre diverse lucruri, printre care sistemul lor de guvernare. Si mi se par de cacat facultatea mea si multi dintre oamenii care o urmeaza (nu as avea o problema in a-i enumera, doar ca sunt prea multi). Si o sa imi fac licenta despre tigani. Aia pe care ii urasc din tot sufletul. Si nu imi plac Mircea Badea, nici Andrei Gheorghe, nici Mihaela Radulescu. Si nici Bugs Bunny. Asa, si ? A,da, si vai, urasc "Totul despre sex". Cum as putea sa fac asta, tinand cont de personalitatile acestui minunat film si de tinutele Vivienne Westwood si nu numai pe care stramba aia le afiseaza? Uite ca pot. Si in mare, urasc 99% din populatia Romaniei cu varsta cuprinsa intre 10-25 de ani. Cei 1% sunt prietenii mei.
Concluzie: Estem multi si estem prosti domn'e, sa vina LHC peste noi!
mardi 29 juillet 2008
Despre una, despre alta
Am observat ca atunci cand incepi sa iti gasesti alte activitati (evident mult mai interesante), lasi deoparte lucrurile marunte (gen blogul). Asa s-a intamplat si in cazul meu. Drept urmare, nu o sa povestesc la aceasta revenire in forta cat de frumos a fost in Paris, cu Alex, nu o sa povestesc despre toate filmele frumoase pe care le-am vazut sau despre cartile pe care le-am citit sau despre locurile in care am fost, nici despre jocurile pe care le-am jucat si le mai joc inca.
O sa scriu, in schimb, despre 2 lucruri, pe scurt, ca am treaba. Primul este legat de cacatul ala care pare sa nu se mai termine de "Sex and the city". In ultima vreme, orice blog ai citi (nu ca m-as omori cu asta - spre deosebire de altii care au facut din asta o obsesie), orice revista ai deschide este cvasi-inevitabil sa nu dai peste un articol, cat de mic, de genul cu cine te identifici din "Totul despre sex" , "Cine ti-ar placea sa fii", " ?% ai din Carrie in tine" sau afirmatii de genul "toate avem cate putin din fiecare din cele 4 mirobolante". Ei bine, la dracu, eu nu am nimic din niciuna din tarfele alea bicisnice (pardon my french), nu ma identific cu nimeni (si culmea, nici nu imi doresc) si nu, nu as vrea sa am ATATA stil cat are Carrie (care, apropo, la ce fatza are, macar stil sa aiba).
Al doilea lucru despre care voiam sa scriu este legat de campania Politiei Romane, "Print si cersetor", care mie mi se pare destul de tare, dar care, probabil, nu va avea cine stie ce succes. Pentru ca atunci cand traiesti intr-o tara odioasa cum e Romania, plina de tigani si de caini maidanezi si de retardati care se cred buricul pamantului si de aurolaci si cersetori, atunci cand ai toate aceste ingrediente, primul lucru pe care iti vine sa il faci este sa dai bani unuia care vine si iti bate in geam in timp ce stai la semafor. Ca deh, esti om de omenie! Stupid people!
O sa scriu, in schimb, despre 2 lucruri, pe scurt, ca am treaba. Primul este legat de cacatul ala care pare sa nu se mai termine de "Sex and the city". In ultima vreme, orice blog ai citi (nu ca m-as omori cu asta - spre deosebire de altii care au facut din asta o obsesie), orice revista ai deschide este cvasi-inevitabil sa nu dai peste un articol, cat de mic, de genul cu cine te identifici din "Totul despre sex" , "Cine ti-ar placea sa fii", " ?% ai din Carrie in tine" sau afirmatii de genul "toate avem cate putin din fiecare din cele 4 mirobolante". Ei bine, la dracu, eu nu am nimic din niciuna din tarfele alea bicisnice (pardon my french), nu ma identific cu nimeni (si culmea, nici nu imi doresc) si nu, nu as vrea sa am ATATA stil cat are Carrie (care, apropo, la ce fatza are, macar stil sa aiba).
Al doilea lucru despre care voiam sa scriu este legat de campania Politiei Romane, "Print si cersetor", care mie mi se pare destul de tare, dar care, probabil, nu va avea cine stie ce succes. Pentru ca atunci cand traiesti intr-o tara odioasa cum e Romania, plina de tigani si de caini maidanezi si de retardati care se cred buricul pamantului si de aurolaci si cersetori, atunci cand ai toate aceste ingrediente, primul lucru pe care iti vine sa il faci este sa dai bani unuia care vine si iti bate in geam in timp ce stai la semafor. Ca deh, esti om de omenie! Stupid people!
mercredi 30 avril 2008
Poveste
A fost odata un baiat. Un baiat dragut, foarte destept, rasfatat, sincer, copilaros, caruia i se parea ca norii pot deveni vata de zahar intr-un moment, numai pentru el. Un baiat caruia ii placeau lucrurile neobisnuite, care refuza sa se incadreze in tipare (desi, intre noi fie vorba, nu prea ar fi avut cum - era special si asta excludea din start posibilitatea unor stereotipii). Un baiat care, atunci cand a inceput cu-adevarat sa iubeasca si sa daruiasca tot ce putea, a fost rasplatit cu contrariul. Un baiat care a suferit dupa o fata, dar si-a revenit, facand-o, la randul lui, sa sufere. Un baiat si o fata care se despart - nimic straniu pana aici. Un baiat care a stat singur mult timp, refugiindu-se in ceea ce ii placea sa faca cel mai mult : sa se uite la filme si sa citeasca. Un baiat care a cunoscut o fata(deosebita din punctul lui de vedere), dar, fiind timid din fire, a lasat-o sa treaca pe langa el. Un baiat care a contactat-o, dupa o vreme, incercand sa isi infirme sau sa isi confirme ipoteza despre fata aceea deosebita ...
A fost odata o fata. O fata isteata, cam lenesa, simpatica, timida, poate prea timida pentru lumea asta, sau, cel putin, pentru orasul in care locuia. O fata cu multe complexe si cu putini prieteni. Cu multe vise si cu putine posibilitati de realizare. O fata rasfatata, obisnuita ca altii sa faca anumite lucruri pentru ea. Pe scurt, o fata cu asteptari mari de la celalti si cu asteptari putine de la ea insasi. O fata pe care liceul a schimbat-o mult, care s-a transformat din fetita timida in adolescenta simpatica. O fata care a lasat deoparte complexele, in acest sens avand un rol important si persoanele din jurul ei. O fata care, dupa ce a fost prima data dezamagita de un baiat, s-a hotarat sa nu mai lase niciodata lucrurile sa evolueze intr-o maniera care ar putea-o face sa fie iar dezamagita. O fata care a avut apoi multi prieteni, pe care ii pastra 3-4 zile. O fata care nu mai era dezamagita; ea era cea care dezamagea. O fata care a intalnit un baiat atat de timid, incat a fost putin uimita ca baiatul nu ii adresase nici un cuvant. O fata contactata de baiatul respectiv dupa o vreme ...
Au fost odata un baiat si o fata. Au inceput timid, niciunul dintre ei nefiind obisnuit (ca doar acum ii cunoasteti) cu o astfel de perspectiva asupra unei relatii. Dar au continuat, cu pasi marunti, in ciuda faptului ca nu stiau unde vor ajunge. O fata si un baiat care, dupa doua luni, si-au spus "te iubesc!". Si au simtit-o! Si o mai simt inca si astazi, la fel de puternic ca atunci, in bucataria mirosind a ceai (caci fata era racita) sau in mansarda zilelor si noptilor lor impreuna. Un baiat si o fata care au trecut impreuna prin multe momente frumoase sau mai putin frumoase. Un baiat si o fata care nu se cearta niciodata, doar se tachineaza. Un baiat si o fata care poarta pe deget un simbol al dragostei, marcat cu numele fiecaruia. Un baiat si o fata care au facut un an si aproape 3 luni de cand sunt impreuna, spre mirarea si bucuria tuturor. Ei nu s-au mirat, ei stiu ca iubirea este mai puternica decat orice, chiar si decat timpul.
Un baiat si o fata ce formeaza un cuplu deosebit ... un baiat cu multe ambitii si vise, o fata cu prea putine idealuri si dorinte. Un baiat care stie ce vrea. O fata din ce in ce mai nehotarata. Se compenseaza - ar spune unii. Oare asa sa fie ... ?
=Va urma=
A fost odata o fata. O fata isteata, cam lenesa, simpatica, timida, poate prea timida pentru lumea asta, sau, cel putin, pentru orasul in care locuia. O fata cu multe complexe si cu putini prieteni. Cu multe vise si cu putine posibilitati de realizare. O fata rasfatata, obisnuita ca altii sa faca anumite lucruri pentru ea. Pe scurt, o fata cu asteptari mari de la celalti si cu asteptari putine de la ea insasi. O fata pe care liceul a schimbat-o mult, care s-a transformat din fetita timida in adolescenta simpatica. O fata care a lasat deoparte complexele, in acest sens avand un rol important si persoanele din jurul ei. O fata care, dupa ce a fost prima data dezamagita de un baiat, s-a hotarat sa nu mai lase niciodata lucrurile sa evolueze intr-o maniera care ar putea-o face sa fie iar dezamagita. O fata care a avut apoi multi prieteni, pe care ii pastra 3-4 zile. O fata care nu mai era dezamagita; ea era cea care dezamagea. O fata care a intalnit un baiat atat de timid, incat a fost putin uimita ca baiatul nu ii adresase nici un cuvant. O fata contactata de baiatul respectiv dupa o vreme ...
Au fost odata un baiat si o fata. Au inceput timid, niciunul dintre ei nefiind obisnuit (ca doar acum ii cunoasteti) cu o astfel de perspectiva asupra unei relatii. Dar au continuat, cu pasi marunti, in ciuda faptului ca nu stiau unde vor ajunge. O fata si un baiat care, dupa doua luni, si-au spus "te iubesc!". Si au simtit-o! Si o mai simt inca si astazi, la fel de puternic ca atunci, in bucataria mirosind a ceai (caci fata era racita) sau in mansarda zilelor si noptilor lor impreuna. Un baiat si o fata care au trecut impreuna prin multe momente frumoase sau mai putin frumoase. Un baiat si o fata care nu se cearta niciodata, doar se tachineaza. Un baiat si o fata care poarta pe deget un simbol al dragostei, marcat cu numele fiecaruia. Un baiat si o fata care au facut un an si aproape 3 luni de cand sunt impreuna, spre mirarea si bucuria tuturor. Ei nu s-au mirat, ei stiu ca iubirea este mai puternica decat orice, chiar si decat timpul.
Un baiat si o fata ce formeaza un cuplu deosebit ... un baiat cu multe ambitii si vise, o fata cu prea putine idealuri si dorinte. Un baiat care stie ce vrea. O fata din ce in ce mai nehotarata. Se compenseaza - ar spune unii. Oare asa sa fie ... ?
=Va urma=
vendredi 7 mars 2008
Din categoria "cum sa te exprimi clar si coerent fara sa urmezi cursuri in acest sens"
Daca as fi scris acum vreo doua zile, fie as fi regretat amarnic dupa aceea, fie v-as fi indus in eroare, intr-o eroare regretabila si ati fi ajuns, probabil, la concluzia ca mi-am taiat cel putin o vena. Bine ca nu am scris :D
Acum sunt senina ca o zi de primvara (mai ales primvara asta, cand uneori sunt chiar 11 grade ... ), veselie, armonie, floricele si alte chestii miscatoare si zburatoare pe care, ca fapt divers, le urasc si mi-as dori sa moara, sa nu mai existe niciodata,deloc, sa se duca dracu tot lantu' trofic. Asta asa, ca o paranteza.
Mi-ar placea, de multe ori, ca lucrurile sa fie mai simple. Spre exemplu, mi-ar placea ca primvara sa fie 20 de grade, vara 29, toamna 10 si iarna -3. Nu inteleg de ce e atat de dificil sa-mi indeplineasca si mie cineva, macar de ziua mea (care vine, apropo, nu stiu ce vreau, nu stiu ce o sa fac, nu stiu daca vreau sa fac ceva, dar cu siguranta nu mai merg in cluburi unde eu oricum ma simt bine, spre deosebire de unii din numerosii mei invitati care stau pe cvasicanapele inchiriate cu nu stiu cate zile inainte, in pragul disperarii, Doamne,cata incoerenta, unde sunt vremurile cand oamenii se exprimau simplu?!), dorinta asta (cred ca asta urma).
Si as mai vrea sa imi gasesc, dupa ce termin facultatea si masterul si doctoratul, pana atunci n-am de gand (si eventual dupa aceea o a 2-a facultate, poate si o a 3-a.. :D ) un serviciu care sa-mi placa, sa fie ce imi doresc (deocamdata nu stiu ce imi doresc, dar daca nu vine asteroidul peste noi am speranta ca o sa aflu la un moment dat), sa fie frumos, armonios, respectabil, bine platit, cu un program lejer (in niciun caz nu o sa ma angajez undeva unde sa trebuiasca sa fiu de la 9), sa am pauza de masa (foarte important, din cand in cand mi se intampla sa si mananc - numai din cand in cand, d-asta am douaj de kile), sa nu am sef ( adica eu sa fiu sefa), sa am in subordine oameni pe care sa-i dau afara doar pentru ca nu imi place fatza lor :"> (glumeam) (cred), si alte chestii d-astea marunte. Sa ajung acolo prin propriile-mi forte, nu pe "pile" cum spun unii ca functioneaza totul (de exemplu Irene) - as fi recunoscatoare daca mi-ar zice cineva de unde expresia asta, de ce nu "pe bete (adica betze) de bambus de indepartat cuticulele" punct
Mai aveam atatea idei interesante, mai interesante decat astea de pana acum, care au fost foarte interesante la randul lor, dar totusi nu le intrec pe cele care vor fi venit daca nu mi-ar fi distras atentia CEVA ANUME, nu pot sa spun ce pentru ca e ilegal, imoral sau ingrasa, somn usor!
Acum sunt senina ca o zi de primvara (mai ales primvara asta, cand uneori sunt chiar 11 grade ... ), veselie, armonie, floricele si alte chestii miscatoare si zburatoare pe care, ca fapt divers, le urasc si mi-as dori sa moara, sa nu mai existe niciodata,deloc, sa se duca dracu tot lantu' trofic. Asta asa, ca o paranteza.
Mi-ar placea, de multe ori, ca lucrurile sa fie mai simple. Spre exemplu, mi-ar placea ca primvara sa fie 20 de grade, vara 29, toamna 10 si iarna -3. Nu inteleg de ce e atat de dificil sa-mi indeplineasca si mie cineva, macar de ziua mea (care vine, apropo, nu stiu ce vreau, nu stiu ce o sa fac, nu stiu daca vreau sa fac ceva, dar cu siguranta nu mai merg in cluburi unde eu oricum ma simt bine, spre deosebire de unii din numerosii mei invitati care stau pe cvasicanapele inchiriate cu nu stiu cate zile inainte, in pragul disperarii, Doamne,cata incoerenta, unde sunt vremurile cand oamenii se exprimau simplu?!), dorinta asta (cred ca asta urma).
Si as mai vrea sa imi gasesc, dupa ce termin facultatea si masterul si doctoratul, pana atunci n-am de gand (si eventual dupa aceea o a 2-a facultate, poate si o a 3-a.. :D ) un serviciu care sa-mi placa, sa fie ce imi doresc (deocamdata nu stiu ce imi doresc, dar daca nu vine asteroidul peste noi am speranta ca o sa aflu la un moment dat), sa fie frumos, armonios, respectabil, bine platit, cu un program lejer (in niciun caz nu o sa ma angajez undeva unde sa trebuiasca sa fiu de la 9), sa am pauza de masa (foarte important, din cand in cand mi se intampla sa si mananc - numai din cand in cand, d-asta am douaj de kile), sa nu am sef ( adica eu sa fiu sefa), sa am in subordine oameni pe care sa-i dau afara doar pentru ca nu imi place fatza lor :"> (glumeam) (cred), si alte chestii d-astea marunte. Sa ajung acolo prin propriile-mi forte, nu pe "pile" cum spun unii ca functioneaza totul (de exemplu Irene) - as fi recunoscatoare daca mi-ar zice cineva de unde expresia asta, de ce nu "pe bete (adica betze) de bambus de indepartat cuticulele" punct
Mai aveam atatea idei interesante, mai interesante decat astea de pana acum, care au fost foarte interesante la randul lor, dar totusi nu le intrec pe cele care vor fi venit daca nu mi-ar fi distras atentia CEVA ANUME, nu pot sa spun ce pentru ca e ilegal, imoral sau ingrasa, somn usor!
dimanche 24 février 2008
Este/a fost
Vorbeam cu cineva despre trecut. Trecutul in sensul lui comun, unanim acceptat.
Despre cum poate fi el, despre cum poate sa iti influenteze prezentul si, de ce nu, viitorul. Trecutul-fabulos sau nu, la care tanjim sau de care ne ferim. In orice caz, la amintirea caruia nu ramanem indiferenti, avem o tresarire, cat de mica. Si realizam acum, dupa ani buni, ca toate intamplarile din trecutul nostru isi au rolul lor bine stabilit. Toate, pana in cele mai mici amanunte.
Pentru mine, trecutul incepe odata cu copilaria. Am avut o copilarie frumoasa, poate un pic diferita de a altora, poate nu. Insa, acum imi este clar ca totul s-a intamplat cu un motiv anume : faptul ca bunica-mea nu ma lasa sa ma joc cu papusa aia mareee si frumoasa (o vedeam nu doar ca pe ceva intangibil, ci mai degraba ca pe ceva magic) m-a facut sa realizez ca nu poti obtine anumite lucruri decat in momentul in care esti pregatit (evident, la vremea aia nu imi dadeam seama de asta). Iar capul meu spart in jurul varstei de 5 ani a avut drept consecinta o grija dusa, cateodata, la extreme pentru aceasta parte a corpului meu (mai putin atunci cand am primit o usa in partea occipitala a capului - dar macar nu a fost vina mea :D ). Sunt multe episoade despre care as putea sa scriu, dar prefer sa le pastrez pentru mine. Poate ca pe unele le-am si uitat ... poate ca pe altele vreau sa le uit ...
Adolescenta a fost cu totul altfel. Aveam anumite ramasite ale copilariei, de care am scapat, treptat, pentru ca voiam sa fiu si eu "mare", sa ma maturizez si sa nu ma mai considere lumea inapta de a face anumite lucruri pe motiv ca sunt "prea mica". Acum incerc sa recuperez acele ramasite, ce se mai poate recupera din ele ..
Liceul a fost foarte diferit de generala. Dar mi-a placut. Imi aduc aminte cu drag de el si m-apuca, uneori, un dor inexplicabil de diminetile in care trageam de mine sa merg la primele ore, de gramatica sau istorie, de diminetile in care totul era atat de simplu, iar mie mi se parea atat de dificil (motiv pentru care alegeam sa stau acasa de multe ori). A fost frumos, a fost un sentiment pe care nu l-am reintalnit de atunci. In facultate nu pasa nimanui de tine, nici colegului din fata, nici profesorului care vine si isi tine cursul de 2 ore cu o rigurozitate atat de rece, atat de inspaimantatoare..unde e atmosfera primitoare a liceului, batranul liceu care parca te alina cand veneai suparat si se bucura cand te bucurai si tu ca ai luat o nota mare sau nu te-a ascultat, nici azi, la latina ... Tot ce am acum este un hol de marmura, mai rece decat diminetile de iarna.
Acum m-am maturizat. Si e cvasitrist cand ma uit la actuali lazaristi si ma cuprinde nostalgia.. in momentele alea chiar ma simt batrana.
Probabil ca peste cativa ani o sa gandesc la fel despre perioada actuala. Poate ca o sa-mi para rau ca nu am facut anumite lucruri, desi momentan nu imi dau seama care ar fi ele.
"Pe tema trecutului se pot scrie romane, pe tema prezentului se pot scrie,insa,doar reviste ... "
Despre cum poate fi el, despre cum poate sa iti influenteze prezentul si, de ce nu, viitorul. Trecutul-fabulos sau nu, la care tanjim sau de care ne ferim. In orice caz, la amintirea caruia nu ramanem indiferenti, avem o tresarire, cat de mica. Si realizam acum, dupa ani buni, ca toate intamplarile din trecutul nostru isi au rolul lor bine stabilit. Toate, pana in cele mai mici amanunte.
Pentru mine, trecutul incepe odata cu copilaria. Am avut o copilarie frumoasa, poate un pic diferita de a altora, poate nu. Insa, acum imi este clar ca totul s-a intamplat cu un motiv anume : faptul ca bunica-mea nu ma lasa sa ma joc cu papusa aia mareee si frumoasa (o vedeam nu doar ca pe ceva intangibil, ci mai degraba ca pe ceva magic) m-a facut sa realizez ca nu poti obtine anumite lucruri decat in momentul in care esti pregatit (evident, la vremea aia nu imi dadeam seama de asta). Iar capul meu spart in jurul varstei de 5 ani a avut drept consecinta o grija dusa, cateodata, la extreme pentru aceasta parte a corpului meu (mai putin atunci cand am primit o usa in partea occipitala a capului - dar macar nu a fost vina mea :D ). Sunt multe episoade despre care as putea sa scriu, dar prefer sa le pastrez pentru mine. Poate ca pe unele le-am si uitat ... poate ca pe altele vreau sa le uit ...
Adolescenta a fost cu totul altfel. Aveam anumite ramasite ale copilariei, de care am scapat, treptat, pentru ca voiam sa fiu si eu "mare", sa ma maturizez si sa nu ma mai considere lumea inapta de a face anumite lucruri pe motiv ca sunt "prea mica". Acum incerc sa recuperez acele ramasite, ce se mai poate recupera din ele ..
Liceul a fost foarte diferit de generala. Dar mi-a placut. Imi aduc aminte cu drag de el si m-apuca, uneori, un dor inexplicabil de diminetile in care trageam de mine sa merg la primele ore, de gramatica sau istorie, de diminetile in care totul era atat de simplu, iar mie mi se parea atat de dificil (motiv pentru care alegeam sa stau acasa de multe ori). A fost frumos, a fost un sentiment pe care nu l-am reintalnit de atunci. In facultate nu pasa nimanui de tine, nici colegului din fata, nici profesorului care vine si isi tine cursul de 2 ore cu o rigurozitate atat de rece, atat de inspaimantatoare..unde e atmosfera primitoare a liceului, batranul liceu care parca te alina cand veneai suparat si se bucura cand te bucurai si tu ca ai luat o nota mare sau nu te-a ascultat, nici azi, la latina ... Tot ce am acum este un hol de marmura, mai rece decat diminetile de iarna.
Acum m-am maturizat. Si e cvasitrist cand ma uit la actuali lazaristi si ma cuprinde nostalgia.. in momentele alea chiar ma simt batrana.
Probabil ca peste cativa ani o sa gandesc la fel despre perioada actuala. Poate ca o sa-mi para rau ca nu am facut anumite lucruri, desi momentan nu imi dau seama care ar fi ele.
"Pe tema trecutului se pot scrie romane, pe tema prezentului se pot scrie,insa,doar reviste ... "
lundi 18 février 2008
Yuck!
Parca nici nu imi dau seama cat timp a trecut de cand nu am mai scris nimic pe aici. Cert e ca n-am pomenit nimic de primul examen, de urmatoarele, de ultimul, de vacanta, de ziua noastra, de zilele ce au precedat-o si au urmat-o, de faptul ca n-am putut sa plec nicaieri in vacanta, de rezultatele examenelor, de noul orar, de cat de greu o sa imi fie de acum, din semestrul II.
Cred ca am invatat, intr-o oarecare masura, sa nu ma mai plang asa des. Sau poate ca mi se pare inutil sa fac asta aici, pe blog.
Mi-ar placea, cateodata, sa am un buton pe care sa apas si sa dispara diversi oameni din jurul meu. E vorba, evident, de oameni pe care nu ii cunosc, iar prin disparut ma refer doar la faptul ca as vrea sa nu ii mai vad eu. Si, eventual, sa nu ma mai vada nici ei pe mine.
De fiecare data cand trec pe langa parcul Izvor (si asta se intampla des), ma uimesc copiii care ies de la liceul Lazar. Cum a ajuns generatia asta, implicit cum a ajuns liceul tineretii mele, liceul in care mi-am petrecut 4 ani, cu bune si cu rele. Baieti funky, fete rebele, fete cochete, cu tocuri cui de 10 cm pe scarile de la metrou.. God!
Pe vremea mea (!), lucrurile erau mai simple. E trist sa realizezi cum se schimba generatiile astea in decurs de cativa ani (si cand zic cativa , I mean it!). Imi imaginez cum se simt, de exemplu, parintii mei. Daca pentru mine e socant si enervant, pentru ei cum o fi?
Astazi e, teoretic, prima zi de facultate. Inclin sa cred, din ce in ce mai serios, ca o sa am o cariera ratata :D
In alta ordine de idei, nu mai suport frigul asta! A fost cea mai urata iarna din toate iernile pe care mi le amintesc.
Cred ca am invatat, intr-o oarecare masura, sa nu ma mai plang asa des. Sau poate ca mi se pare inutil sa fac asta aici, pe blog.
Mi-ar placea, cateodata, sa am un buton pe care sa apas si sa dispara diversi oameni din jurul meu. E vorba, evident, de oameni pe care nu ii cunosc, iar prin disparut ma refer doar la faptul ca as vrea sa nu ii mai vad eu. Si, eventual, sa nu ma mai vada nici ei pe mine.
De fiecare data cand trec pe langa parcul Izvor (si asta se intampla des), ma uimesc copiii care ies de la liceul Lazar. Cum a ajuns generatia asta, implicit cum a ajuns liceul tineretii mele, liceul in care mi-am petrecut 4 ani, cu bune si cu rele. Baieti funky, fete rebele, fete cochete, cu tocuri cui de 10 cm pe scarile de la metrou.. God!
Pe vremea mea (!), lucrurile erau mai simple. E trist sa realizezi cum se schimba generatiile astea in decurs de cativa ani (si cand zic cativa , I mean it!). Imi imaginez cum se simt, de exemplu, parintii mei. Daca pentru mine e socant si enervant, pentru ei cum o fi?
Astazi e, teoretic, prima zi de facultate. Inclin sa cred, din ce in ce mai serios, ca o sa am o cariera ratata :D
In alta ordine de idei, nu mai suport frigul asta! A fost cea mai urata iarna din toate iernile pe care mi le amintesc.
dimanche 20 janvier 2008
Ai blog, ai parte ... /:)
Se tot agita oamenii astia in legatura cu cei care au bloguri. Vezi, Doamne, exista bloguri bune si bloguri proaste. Exista mari genii ale domeniilor de orice fel care scriu pe blogurile lor cunoscute in blogosfera, troposfera, atmosfera etc care au nush cate zeci de mii de accesari si de commenturi. Asta da bucurie in viata! Si vezi, Doamne, daca ai blog tre' sa scrii, domn'e! Adicatelea nu 2,3 randuri. Si nu despre orice. E stupid sa scrii ce ai facut tu intr-o zi si ce ti s-a intamplat tie. Cica noul trend e sa vrei sa fii cunoscut datorita blogului tau.
Ei bine, lasati-ma sa va spun, voua, cititorilor mei imaginari, ca asta e un kkt! E o prostie sa ai impresia ca nu toata lumea poate sa aiba blog pentru ca nu toata lumea e demna de a avea unul. What the fuck is wrong with u, people?! Traim intr-o kkta de tara libera, in care oricine poate sa aiba un kkt de blog pe care sa scrie kkturi de chestii. Din simplul motiv ca oamenii care au intr-adevar ceva de zis nu o vor face niciodata prin intermediul unui blog (iar aici exemplele sunt cu nemiluita).
Asa ca voi, marii bloggeri, cu 35 de mii de commenturi pe zi, poate ar fi cazul sa va ganditi ca e destul de trist sa-ti petreci o buna parte din timp scriind in fiecare zi pe blog despre diverse chestii mai mult sau mai putin interesante. Sa ne imaginam un mic Einstein care zace printre noi si care isi expune ideile marete pe ... BLOG! Eu zic ca e ridicol.
Si mai ridicol imi pare sa fii intrigat de faptul ca lumea isi face bloguri atunci cand nu are nimic de zis. Ganditi-va un pic .. sunt oameni in jurul nostru, si culmea, sunt multi, care chiar nu au nimic de zis si totusi ne bombardeaza cu fel si fel de prostii zilnic. Pe unii dintre ei chiar esti nevoit sa-i asculti. Asa ca in cazul in care prostiile se muta pe bloguri, poti pur si simplu sa inchizi pagina, sa-ti dai doua palme, si gata. Dar sa fii intrigat de faptul ca oamenii au bloguri mi se pare de kkt.
Inchei prin a dori toate cele bune celor pentru care blogul personal si blogurile altora reprezinta modul lor de viata. Este trist, oameni buni, trist...
Ei bine, lasati-ma sa va spun, voua, cititorilor mei imaginari, ca asta e un kkt! E o prostie sa ai impresia ca nu toata lumea poate sa aiba blog pentru ca nu toata lumea e demna de a avea unul. What the fuck is wrong with u, people?! Traim intr-o kkta de tara libera, in care oricine poate sa aiba un kkt de blog pe care sa scrie kkturi de chestii. Din simplul motiv ca oamenii care au intr-adevar ceva de zis nu o vor face niciodata prin intermediul unui blog (iar aici exemplele sunt cu nemiluita).
Asa ca voi, marii bloggeri, cu 35 de mii de commenturi pe zi, poate ar fi cazul sa va ganditi ca e destul de trist sa-ti petreci o buna parte din timp scriind in fiecare zi pe blog despre diverse chestii mai mult sau mai putin interesante. Sa ne imaginam un mic Einstein care zace printre noi si care isi expune ideile marete pe ... BLOG! Eu zic ca e ridicol.
Si mai ridicol imi pare sa fii intrigat de faptul ca lumea isi face bloguri atunci cand nu are nimic de zis. Ganditi-va un pic .. sunt oameni in jurul nostru, si culmea, sunt multi, care chiar nu au nimic de zis si totusi ne bombardeaza cu fel si fel de prostii zilnic. Pe unii dintre ei chiar esti nevoit sa-i asculti. Asa ca in cazul in care prostiile se muta pe bloguri, poti pur si simplu sa inchizi pagina, sa-ti dai doua palme, si gata. Dar sa fii intrigat de faptul ca oamenii au bloguri mi se pare de kkt.
Inchei prin a dori toate cele bune celor pentru care blogul personal si blogurile altora reprezinta modul lor de viata. Este trist, oameni buni, trist...
jeudi 17 janvier 2008
Din categoria : "Exista o lume mai buna...dar este foarte scumpa"
Vai! Am ramas uimita de cat de usor imi e sa judec oamenii dupa aparente : aia e proasta, ala e tampit, aia e urata si exemplele pot continua la nesfarsit.
Si tocmai ce un exemplu concret m-a zdruncinat din temelii. Povestea e in felul urmator : o colega de facultate,care, la modul serios vorbind, nu iese in evidenta decat prin faptul ca este foarte uratica (bine, si probabil inteligenta in sinea ei). Evident, catalogarea generala : ce urata e! (nu ca nu ar fi). Si ce sa vezi? Are un prieten, aparent de multa vreme, aparent se iubesc, sunt fericiti si dragutei impreuna. Adica nici el nu e un zan, ca vorba Alexandrei, "Dumnezeu nu strica doua case". In fine, ideea e ca eu una nu ma asteptam ca fata aia sa fie placuta de altcineva in afara de parintii ei (si aveam chiar si aici dubii). Dar uite cum viata imi da peste (cum era vorba aia?) si imi demonstreaza contrariul. Bravo, tata!
Oare asta inseamna sa fii superficial? Sa judeci doar dupa ceea ce vezi? De fapt nu, ca am recunoscut ca nu e proasta fata, dar sunt unii oameni pe care nu ii placi din start, inca dinainte de a schimba vreo vorba cu ei (adica nu ca nu ii placi pentru ca sunt urati fizic - si nu, nu o sa bag cliseul cu urat pe interior, wtf, ce stupid, hellloooo,noi nu putem vedea in interiorul oamenilor!). Nu ii placi si gata. N-ai ce-i face. Cum nu o plac eu pe papusica aia machiata excesiv tot de la mine de la facultate. Care mai e si deosebit de proasta pe deasupra, cred ca e in top 10 cei mai prosti oameni in viata. Sau cine stie, poate ma insel. In orice caz, Dumnezeu nu a stricat doua case nici in cazul ei, astazi tocmai ce s-a afisat cu prietenul ei - genul de baiat care scuipa seminte in fata blocului. In fine, treaba lor, eu doar zic pentru ca asa vreau, e o tara libera.
Ne zicea un prof azi (ieri) de o alta profa a noastra care a vizitat centru Detroitul insotita de politie :D Foarte tare! La noi ti-o iei puternic la orice ora daca e sa se intample. E de kkt. Tiganii sunt de vina!
Ma fascineaza in ultima vreme discutiile oamenilor din metrou. Eu fiind o salbatica de felul meu, e lesne de inteles ca ma duc singura la facultate (si nu pentru ca cele mai multe colege stau in caminele din regie, drept si care or mai fi. nu,nu!). Si-atunci, din cauza faptului ca nu am ce sa fac (ma enerveaza sa citesc in metrou, 1 la mana nu pot sa ma concentrez ca lumea, 2 la mana ma enerveaza pur si simplu), ascult discutiile oamenilor aflati in spatiul meu personal (am invatat eu despre proxemica .. lucrul asta ne frustreaza. in fine!). Cred ca as putea sa scriu o carte cu fragmente de discutii de tipul astora. Sunt super interesante, ma amuza teribil.
Ma enerveaza faptul ca e atata lume in Bucuresti! Plecati, fratilor, de unde ati venit (la voi acasa adica, nu altundeva)! Ca nu mai avem loc de voi. Stam la coada la orice magazin, e o regula, stam la coada sa mergem in pasajul de la unirii la orele de varf, stam la coada sa urcam/coboram scarile, stam la coada mereu, parca am fi intr-un continuu sir indian. Ce kkt!
Si pe langa toate astea, mai incepe si sesiunea. Vai, vai!
Si mai am o problema : nu pot sa-mi scot din minte "prajiturica prajiturelelor"..probabil din cauza ca mi-a ocupat aproape 12 ore din viata. Ce prostie! Omul-prajiturica, omul-prajiturica, omul-prajiturica...! :D
Ah, da: sa invete cineva pe toata lumea, odata pentru totdeauna, sa scrie! Sau lumea ar putea frumusel sa invete si singura! Frate, ce pretentii sa ai de la un om care nu stie sa scrie corect? Mi se pare mai mult decat jalnic. Si cand te gandesti cati oameni d-astia exista... nici cu gandu' nu socoti (sau cum era? in fine, ma depasesc vorbele astea din popor, asa ca incerc sa le reinventez).
Citesc o carte foarte tare (pe langa Platon, Gombrich, Lotman, Barthes si alti tovarasi) : "Ghidul lenesului - mic tratat pentru lenesi rafinati". Mi-a cumparat-o Alex .. cu dedicatie! Ce sa-i faci, unele lucruri nu se schimba niciodata.
Daca tot am scris juma' de pagina, sa mai povestesc despre reactia de tipul "yuck! omg!" atunci cand dau, intamplator, peste afirmatii ale unor domnisoare autosuficiente de genul : "va multumesc ca ...., nu am vrut eu sa se intample asa, dar eu tot va multumesc". Ce penibil! E ca si cum ai spune sus si tare : sunt proasta! ceva in genul "vai, imi pare rau ca sunt frumoasa, imi pare bine ca o remarcati, va rog, laudati-ma!". Si nu, nu reprezinta frustrari personale, n-am nimic cu bietele fete, doar ca sunt prea ridicole pentru secolul asta. Chiar si pentru secolul asta, unul care a vazut mai multe decat si-ar fi putut vreodata inchipui (daca el, secolul, ar fi capabil de asa ceva).
Si tocmai ce un exemplu concret m-a zdruncinat din temelii. Povestea e in felul urmator : o colega de facultate,care, la modul serios vorbind, nu iese in evidenta decat prin faptul ca este foarte uratica (bine, si probabil inteligenta in sinea ei). Evident, catalogarea generala : ce urata e! (nu ca nu ar fi). Si ce sa vezi? Are un prieten, aparent de multa vreme, aparent se iubesc, sunt fericiti si dragutei impreuna. Adica nici el nu e un zan, ca vorba Alexandrei, "Dumnezeu nu strica doua case". In fine, ideea e ca eu una nu ma asteptam ca fata aia sa fie placuta de altcineva in afara de parintii ei (si aveam chiar si aici dubii). Dar uite cum viata imi da peste (cum era vorba aia?) si imi demonstreaza contrariul. Bravo, tata!
Oare asta inseamna sa fii superficial? Sa judeci doar dupa ceea ce vezi? De fapt nu, ca am recunoscut ca nu e proasta fata, dar sunt unii oameni pe care nu ii placi din start, inca dinainte de a schimba vreo vorba cu ei (adica nu ca nu ii placi pentru ca sunt urati fizic - si nu, nu o sa bag cliseul cu urat pe interior, wtf, ce stupid, hellloooo,noi nu putem vedea in interiorul oamenilor!). Nu ii placi si gata. N-ai ce-i face. Cum nu o plac eu pe papusica aia machiata excesiv tot de la mine de la facultate. Care mai e si deosebit de proasta pe deasupra, cred ca e in top 10 cei mai prosti oameni in viata. Sau cine stie, poate ma insel. In orice caz, Dumnezeu nu a stricat doua case nici in cazul ei, astazi tocmai ce s-a afisat cu prietenul ei - genul de baiat care scuipa seminte in fata blocului. In fine, treaba lor, eu doar zic pentru ca asa vreau, e o tara libera.
Ne zicea un prof azi (ieri) de o alta profa a noastra care a vizitat centru Detroitul insotita de politie :D Foarte tare! La noi ti-o iei puternic la orice ora daca e sa se intample. E de kkt. Tiganii sunt de vina!
Ma fascineaza in ultima vreme discutiile oamenilor din metrou. Eu fiind o salbatica de felul meu, e lesne de inteles ca ma duc singura la facultate (si nu pentru ca cele mai multe colege stau in caminele din regie, drept si care or mai fi. nu,nu!). Si-atunci, din cauza faptului ca nu am ce sa fac (ma enerveaza sa citesc in metrou, 1 la mana nu pot sa ma concentrez ca lumea, 2 la mana ma enerveaza pur si simplu), ascult discutiile oamenilor aflati in spatiul meu personal (am invatat eu despre proxemica .. lucrul asta ne frustreaza. in fine!). Cred ca as putea sa scriu o carte cu fragmente de discutii de tipul astora. Sunt super interesante, ma amuza teribil.
Ma enerveaza faptul ca e atata lume in Bucuresti! Plecati, fratilor, de unde ati venit (la voi acasa adica, nu altundeva)! Ca nu mai avem loc de voi. Stam la coada la orice magazin, e o regula, stam la coada sa mergem in pasajul de la unirii la orele de varf, stam la coada sa urcam/coboram scarile, stam la coada mereu, parca am fi intr-un continuu sir indian. Ce kkt!
Si pe langa toate astea, mai incepe si sesiunea. Vai, vai!
Si mai am o problema : nu pot sa-mi scot din minte "prajiturica prajiturelelor"..probabil din cauza ca mi-a ocupat aproape 12 ore din viata. Ce prostie! Omul-prajiturica, omul-prajiturica, omul-prajiturica...! :D
Ah, da: sa invete cineva pe toata lumea, odata pentru totdeauna, sa scrie! Sau lumea ar putea frumusel sa invete si singura! Frate, ce pretentii sa ai de la un om care nu stie sa scrie corect? Mi se pare mai mult decat jalnic. Si cand te gandesti cati oameni d-astia exista... nici cu gandu' nu socoti (sau cum era? in fine, ma depasesc vorbele astea din popor, asa ca incerc sa le reinventez).
Citesc o carte foarte tare (pe langa Platon, Gombrich, Lotman, Barthes si alti tovarasi) : "Ghidul lenesului - mic tratat pentru lenesi rafinati". Mi-a cumparat-o Alex .. cu dedicatie! Ce sa-i faci, unele lucruri nu se schimba niciodata.
Daca tot am scris juma' de pagina, sa mai povestesc despre reactia de tipul "yuck! omg!" atunci cand dau, intamplator, peste afirmatii ale unor domnisoare autosuficiente de genul : "va multumesc ca ...., nu am vrut eu sa se intample asa, dar eu tot va multumesc". Ce penibil! E ca si cum ai spune sus si tare : sunt proasta! ceva in genul "vai, imi pare rau ca sunt frumoasa, imi pare bine ca o remarcati, va rog, laudati-ma!". Si nu, nu reprezinta frustrari personale, n-am nimic cu bietele fete, doar ca sunt prea ridicole pentru secolul asta. Chiar si pentru secolul asta, unul care a vazut mai multe decat si-ar fi putut vreodata inchipui (daca el, secolul, ar fi capabil de asa ceva).
mercredi 9 janvier 2008
Je-m'en-fichisme
Am stat si m-am gandit un pic asupra pornirii mele importiva a tot ce se intampla in Bucuresti si in tara, a publicitatii negative pe care o fac pe unde apuc si asupra tuturor lucrurilor pe care le-am spus despre cum sunt romanii si ce face si nu face Romania. Apoi m-am gandit ca mie nu imi pasa nici macar de problemele care ma privesc in mod direct si pe care le-as putea solutiona, gen proiecte si examene si sesiune etc. De ce m-ar interesa de ceva ce oricum nu pot sa schimb? Chit ca o sa fiu sau nu eu revoltata, Bucurestiul oricum ramane un oras de kkt, cu oameni de kkt, cu provinciali care vor sa se integreze sau, mai rau, deja integrati (cum zicea o tipa azi la facultate ... "Mi-am luat fitele de bucuresti, acum pot sa stau si eu cu voi" - simpatic!), un oras care paralizeaza la prima ninsoare, la prima ploaie zdravana sau la prima canicula. Iar drumurile in Romania nu vor fi nicidecum mai bune doar pentru ca postez eu pe blog si pe forumuri fel si de manifeste impotriva inapoierii oamenilor si a autoritatilor. Asa ca adopt de azi o atitudine des intalnita in Romania "Ce ma intereseaza pe mine?", sustinuta de solutionarea universala a tutror problemelor noastre romanesti, cum ziceau cei de la Deko: "Ba, asta e!".
Asadar, asta e. Cineva e responsabil de toate, daca nu poate sa faca fata, sa renunte, poate s-o gasi altul mai breaz.
Trecand peste asta si trecand si peste proiectele mele la comunicare, RP si mass-media, la semiotica sau la metode de cercetare a pietei (acuma sincer, cui ii pasa?!), trecand peste toata nebunia din jurul sesiunii (cred ca asta e unul din lucrurile pe care le urasc cel mai mult, panica celorlalti, agitatia lor - ma termina, imi vine sa strang de gat pe toata lumea!), ma enerveaza ca parca nimeni nu ma intelege asa cum ar trebui. Adica nu, ma intelege toata lumea. Dar fiecare dupa bunul plac. De exemplu : ii zic unui coleg ca facultatea mi se pare de kkt pentru ca nu imi place absolut nimic si, din acest considerent minor (!), nu pot sa inteleg mare lucru, iar el imi zice ca nu e asa rau, ca trecem noi si peste asta.
O alta problema : toata lumea imi zice sa mananc. Pentru ca, din cauza ca depun atata efort, atat fizic, cat si psihic si ca nu ma hranesc cum trebuie, am slabit. Si ca trebuie sa mananc mai mult. Le explic ca mananc cat de mult pot, ca atat pot eu sa mananc, asa sunt eu construita. Imi raspund : bine, dar sa mananci ceva/ok, hai la masa.
Lasand la o parte si aspectul asta, ma amuza teribil problema cu turturii. Atentie, cad turturi! peste tot. De parca tu esti tampit si nu iti dai seama ca la -nustiucate grade se formeaza turturi. Care, din cand in cand, cad. Azi, in drum spre energia universala, era ingradita o portiune intr-un mod dragut, cu un fel de stalpi in miniatura, ce mai, ca im basme! Evident, nelipsitul anunt "Atentie! cad turturi!" si milioane de bucati de gheata. Trebuia sa ocolesti, prin strada, te calcau 5 masini dar pana la urma ajungeai la destinatie. Eh, dupa fix o ora, ce sa vezi! Minunatii stalpisori disparusera! Mi-au trecut doua ganduri prin cap, instantaneu (oricum prea mult pentru capsorul meu blond): fie au cazut toti turturii, in consecinta nu mai cad, deci nu mai sunt stalpisorii, fie preaminunatii au fost furati de tigani. Pardon, de oameni rau-voitori. Drept pentru care mi-am ridicat capul, trupul si spiritul (!) sa caut turturasii. Care erau tot acolo si parca te asteptau sa treci ca sa se arunce de pe nustiucumsenumesteloculala de sus unde se nasc ei, mici. Asadar, nu cazusera toti, a doua varianta fiind plauzibila pentru situatia creata.
Cred ca atunci cand o sa termin facultatea o sa ma duc la profa de relatii publice si o sa-i zic ca imi bag picioarele in relatiile cu publicul! Asta asa, ca sa se invete minte!
In rest, astept sa vina examenul la semiotica si sa si treaca, la fel ca toate celelalte examene. Intre timp mai practic putina energie universala - care, dupa cum mi-a zis tanti aia azi, imi e benefica nu doar pentru spate("te asigur! ce, nu-i asa?!" .. "ba daaaa!") - evident, dupa facultate, cand toata lumea se plange cum ca "vaaaai ce urat e afara si ce somn imi e, ma duc acasa". Dar ce-mi pasa mie? Pai nu?
Asa ca feriti-va de turturi! Si de magarus!
Asadar, asta e. Cineva e responsabil de toate, daca nu poate sa faca fata, sa renunte, poate s-o gasi altul mai breaz.
Trecand peste asta si trecand si peste proiectele mele la comunicare, RP si mass-media, la semiotica sau la metode de cercetare a pietei (acuma sincer, cui ii pasa?!), trecand peste toata nebunia din jurul sesiunii (cred ca asta e unul din lucrurile pe care le urasc cel mai mult, panica celorlalti, agitatia lor - ma termina, imi vine sa strang de gat pe toata lumea!), ma enerveaza ca parca nimeni nu ma intelege asa cum ar trebui. Adica nu, ma intelege toata lumea. Dar fiecare dupa bunul plac. De exemplu : ii zic unui coleg ca facultatea mi se pare de kkt pentru ca nu imi place absolut nimic si, din acest considerent minor (!), nu pot sa inteleg mare lucru, iar el imi zice ca nu e asa rau, ca trecem noi si peste asta.
O alta problema : toata lumea imi zice sa mananc. Pentru ca, din cauza ca depun atata efort, atat fizic, cat si psihic si ca nu ma hranesc cum trebuie, am slabit. Si ca trebuie sa mananc mai mult. Le explic ca mananc cat de mult pot, ca atat pot eu sa mananc, asa sunt eu construita. Imi raspund : bine, dar sa mananci ceva/ok, hai la masa.
Lasand la o parte si aspectul asta, ma amuza teribil problema cu turturii. Atentie, cad turturi! peste tot. De parca tu esti tampit si nu iti dai seama ca la -nustiucate grade se formeaza turturi. Care, din cand in cand, cad. Azi, in drum spre energia universala, era ingradita o portiune intr-un mod dragut, cu un fel de stalpi in miniatura, ce mai, ca im basme! Evident, nelipsitul anunt "Atentie! cad turturi!" si milioane de bucati de gheata. Trebuia sa ocolesti, prin strada, te calcau 5 masini dar pana la urma ajungeai la destinatie. Eh, dupa fix o ora, ce sa vezi! Minunatii stalpisori disparusera! Mi-au trecut doua ganduri prin cap, instantaneu (oricum prea mult pentru capsorul meu blond): fie au cazut toti turturii, in consecinta nu mai cad, deci nu mai sunt stalpisorii, fie preaminunatii au fost furati de tigani. Pardon, de oameni rau-voitori. Drept pentru care mi-am ridicat capul, trupul si spiritul (!) sa caut turturasii. Care erau tot acolo si parca te asteptau sa treci ca sa se arunce de pe nustiucumsenumesteloculala de sus unde se nasc ei, mici. Asadar, nu cazusera toti, a doua varianta fiind plauzibila pentru situatia creata.
Cred ca atunci cand o sa termin facultatea o sa ma duc la profa de relatii publice si o sa-i zic ca imi bag picioarele in relatiile cu publicul! Asta asa, ca sa se invete minte!
In rest, astept sa vina examenul la semiotica si sa si treaca, la fel ca toate celelalte examene. Intre timp mai practic putina energie universala - care, dupa cum mi-a zis tanti aia azi, imi e benefica nu doar pentru spate("te asigur! ce, nu-i asa?!" .. "ba daaaa!") - evident, dupa facultate, cand toata lumea se plange cum ca "vaaaai ce urat e afara si ce somn imi e, ma duc acasa". Dar ce-mi pasa mie? Pai nu?
Asa ca feriti-va de turturi! Si de magarus!
mercredi 26 décembre 2007
dgfdsgfdgslkdjskfj (super matur, stiu! )
Si a venit si 2008! La multi ani!
Aceiasi noi, cu conceptii mai mult sau mai putin schimbate, poate alte dorinte, alte vise, alte asteptari, alte sperante, alte idealuri. Sau poate aceleasi.
In orice caz, aceeasi situatie de kkt in ceea ce priveste tara noastra minunata. Mi se pare cvasinormal sa fii surpins de ninsoare in luna ianuarie. Doar e iarna, nu?
Lasand la o parte toata tevatura cu iarna si cu nametii care ne papa si revenind la lucruri mai serioase ... cum e posibil asa ceva?
Cum e posibil ca in secolul 21, o tara care se vrea emancipata, care, vorba-aia, e in UE, sa fie paralizata in urma catorva ore de ninsoare? Nu mi se mai pare nici comic, nici tragic. Mi se pare jenant. De prost gust. Si altele pe aceeasi tema.
Pe scurt, e inadmisibil. O sa ma fac eu mare intr-o zi si o sa rezolv problema asta :D Si nu numai.
Voiam sa scriu mult mai mult. Dar o sa revin. Ca mi s-a facut lene intre timp.
Aceiasi noi, cu conceptii mai mult sau mai putin schimbate, poate alte dorinte, alte vise, alte asteptari, alte sperante, alte idealuri. Sau poate aceleasi.
In orice caz, aceeasi situatie de kkt in ceea ce priveste tara noastra minunata. Mi se pare cvasinormal sa fii surpins de ninsoare in luna ianuarie. Doar e iarna, nu?
Lasand la o parte toata tevatura cu iarna si cu nametii care ne papa si revenind la lucruri mai serioase ... cum e posibil asa ceva?
Cum e posibil ca in secolul 21, o tara care se vrea emancipata, care, vorba-aia, e in UE, sa fie paralizata in urma catorva ore de ninsoare? Nu mi se mai pare nici comic, nici tragic. Mi se pare jenant. De prost gust. Si altele pe aceeasi tema.
Pe scurt, e inadmisibil. O sa ma fac eu mare intr-o zi si o sa rezolv problema asta :D Si nu numai.
Voiam sa scriu mult mai mult. Dar o sa revin. Ca mi s-a facut lene intre timp.
lundi 10 décembre 2007
Ça se voit dans mes yeux...
Am fost atat de bulversata de schimbarile care s-au petrecut in ultima vreme in viata mea, incat am hotarat sa le ignor. Sa trec pur si simplu pe langa ele, eventual sa inchid ochii si sa ma strecor si sa ma prefac ca nu s-au petrecut.
Am reusit. Aproximativ 3 zile. M-am complacut intr-o situatie nu tocmai ok pentru mine si pentru cum eram eu candva.
Imi aduc aminte cand eram in generala si imi doream atat de mult sa intru in Lazar. Cata ambitie, cat am invatat, cat am sperat, ce m-am bucurat. Aceeasi poveste cu facultatea (ma rog, mai putin partea cu invatatul). Acum nu mai am nimic care sa ma motiveze. Nimic care sa ma faca sa fiu ambitioasa. Examenele? Le iau acum, le iau in sesiunea urmatoare, le iau cu 10 sau cu 5, pentru mine nu mai conteaza. Din simplul motiv ca facultatea asta nu mi se potriveste. De fapt, nu atat ca nu mi se potriveste, cat ca nu imi place. Tocmai de aici provine delasarea de care dau dovada. D-asta am preferat de multe ori semestrul asta sa stau acasa si sa dorm, decat sa merg la cursuri neinteresante cu profesori si mai neinteresanti. D-asta nu m-am implicat in proiecte, asociatii studentesti etc. D-asta nu am realizat nimic demn de luat in seama pana acum. Pentru ca nu imi place.
Exista oameni in viata mea care sunt mai importanti decat cred sau vreau sa cred. Cum ar fi cei cu care fac treburile alea minunate pentru spate. Inainte nici nu stiam de existenta lor. Si totusi, fara sa am o relatie personala cu vreunul dintre ei, fac acum parte din viata mea neconditionat. Fie ca vreau, fie ca nu vreau, fie ca o recunosc sau nu.
Am observat (si nu lansez ipoteze si teorii acum) ca, pe masura ce inainteaza in varsta, oamenilor le e tot mai greu sa isi faca un prieten. Si prin prieten nu inteleg un om pe care sa-l suni sa vina sa ia masa cu tine si chiar sa vina. Prieten as in .. best friend. Toti sunt din copilarie. Sau adolescenta. Din generala sau din liceu. La facultate e cam greu sa iti faci un prieten foarte bun, cel mai bun. Din simplul motiv ca la facultate vii cu "treaba ta" (cum spunea tipa din metrou de azi), cu viata ta. Si cu prietenii tai. Iti faci altii. Dar nu e acelasi lucru. Niciodata nu e acelasi lucru.
Citesc o carte care ma binedispune. "Naiv.Super" . E foarte tare. Aparent e o carte simpla. Dar numai aparent.
Azi a plouat pe seara. Ma enerveaza ploaia. E rece si nesuferita si ii face pe oameni sa fie si mai nesuferiti. Vreau sa fie mereu 24 de grade. Sa fie frumos. Lumea sa nu mai fie asa infofolita si morocanoasa si uda si grabita si stropita.Bleah! Si sunt atatea balti! Baltile sunt cele mai deprimante chestii care exista. Sau daca nu, sunt in top, in orice caz. Sunt murdare si toata lumea arunca chestii in balta (nu-mi explic de ce) si oamenii scuipa in balta si sunt groaznice. Cred ca si ele se simt prost pentru ceea ce sunt.
Daca nu as fi fost atat de iubita si daca nu as fi iubit de atat, probabil as fi picat intr-o depresie. Asa .. sunt numai indignata si scarbita. Si siderata. Si cam atat.
Am reusit. Aproximativ 3 zile. M-am complacut intr-o situatie nu tocmai ok pentru mine si pentru cum eram eu candva.
Imi aduc aminte cand eram in generala si imi doream atat de mult sa intru in Lazar. Cata ambitie, cat am invatat, cat am sperat, ce m-am bucurat. Aceeasi poveste cu facultatea (ma rog, mai putin partea cu invatatul). Acum nu mai am nimic care sa ma motiveze. Nimic care sa ma faca sa fiu ambitioasa. Examenele? Le iau acum, le iau in sesiunea urmatoare, le iau cu 10 sau cu 5, pentru mine nu mai conteaza. Din simplul motiv ca facultatea asta nu mi se potriveste. De fapt, nu atat ca nu mi se potriveste, cat ca nu imi place. Tocmai de aici provine delasarea de care dau dovada. D-asta am preferat de multe ori semestrul asta sa stau acasa si sa dorm, decat sa merg la cursuri neinteresante cu profesori si mai neinteresanti. D-asta nu m-am implicat in proiecte, asociatii studentesti etc. D-asta nu am realizat nimic demn de luat in seama pana acum. Pentru ca nu imi place.
Exista oameni in viata mea care sunt mai importanti decat cred sau vreau sa cred. Cum ar fi cei cu care fac treburile alea minunate pentru spate. Inainte nici nu stiam de existenta lor. Si totusi, fara sa am o relatie personala cu vreunul dintre ei, fac acum parte din viata mea neconditionat. Fie ca vreau, fie ca nu vreau, fie ca o recunosc sau nu.
Am observat (si nu lansez ipoteze si teorii acum) ca, pe masura ce inainteaza in varsta, oamenilor le e tot mai greu sa isi faca un prieten. Si prin prieten nu inteleg un om pe care sa-l suni sa vina sa ia masa cu tine si chiar sa vina. Prieten as in .. best friend. Toti sunt din copilarie. Sau adolescenta. Din generala sau din liceu. La facultate e cam greu sa iti faci un prieten foarte bun, cel mai bun. Din simplul motiv ca la facultate vii cu "treaba ta" (cum spunea tipa din metrou de azi), cu viata ta. Si cu prietenii tai. Iti faci altii. Dar nu e acelasi lucru. Niciodata nu e acelasi lucru.
Citesc o carte care ma binedispune. "Naiv.Super" . E foarte tare. Aparent e o carte simpla. Dar numai aparent.
Azi a plouat pe seara. Ma enerveaza ploaia. E rece si nesuferita si ii face pe oameni sa fie si mai nesuferiti. Vreau sa fie mereu 24 de grade. Sa fie frumos. Lumea sa nu mai fie asa infofolita si morocanoasa si uda si grabita si stropita.Bleah! Si sunt atatea balti! Baltile sunt cele mai deprimante chestii care exista. Sau daca nu, sunt in top, in orice caz. Sunt murdare si toata lumea arunca chestii in balta (nu-mi explic de ce) si oamenii scuipa in balta si sunt groaznice. Cred ca si ele se simt prost pentru ceea ce sunt.
Daca nu as fi fost atat de iubita si daca nu as fi iubit de atat, probabil as fi picat intr-o depresie. Asa .. sunt numai indignata si scarbita. Si siderata. Si cam atat.
dimanche 2 décembre 2007
De pe site-uri adunate
Postat de un cetatean viu la 2.12.2007 02:50
" O adevarata lipsa de organizare si un haos unde puteai sa iti pierzi viata ..am vazut cu ochii mei copii urland de frica si mame cu copii in brate tipand ...asta in timp ce jandarmi si politia ii apara pe "alesi neamului" prostimea poate sa se omoare ptr un artific....sa fie de capul lor.Sunt niste criminali iresponsabili. Suntem ai nimanui. Nu vroiam decat sa vad bradul in seara asta, nu vroiam sa mor strivita de multime si sa traiesc ceva perfect asemanator cu dezastrul care a fost pe vasul Titanic... Cu ce am gresit? Am iesit pe la ora 18:35 din magazinul Unirea si am fost efectiv prinsa si luata de un puhoi de oameni, nu puteam face nimic, era o inghesuiala ingrozitoare, oamenii tipau, se impingeau, se striveau, am vazut chiar si un om plin de sange pe fata. Spuneam, Tatal Nostru, ma rugam si imi faceam cruce sa scap… sa scapam… Mame si tati disperati, nu stiau cum sa-si scoata copii vii de acolo, oameni batrani... Unde erati atunci?.... Toti???? De ce nu a facut nimeni nimic? Am stat cam 2 ore la zid in fata la Ina Center iar puhoiul de oameni, dezorientati si diperati sa scape, ne impingeau si ne striveau de zidul magazinului Unirea. Oamenii plangeau, tipau si lesinau in jurul meu. Am fost la un pas de moarte acolo, toti, am trait un calvar... Asta este realitatea despre inaugurarea bradului, spuneti adevarul."
"Nu am văzut de când sunt atâta lume pe stradă. Parcă nici la Revoluţie, nici la manifestaţiile din Piaţa Universităţii din '90 nu au fost atâţia", a spus o femeie, care împreună cu soţul său încercau să ajungă mai repede la locuinţa lor de pe lângă Foişorul de foc.
Staţiile de autobuz erau arhiaglomerate, iar mijloacele de transport în comun au fost luate cu asalt de călători.
Pe de altă parte, şoferii comentau că în nicio dimineaţa de iarnă geroasă, la oră de vârf, nu au văzut un asemenea ambuteiaj ca cel de sâmbătă, din centrul Capitalei.
La staţia de metrou Unirii, la punctul de trecere de la o magistrală la alta, călătorii circulau extrem de greu din cauza aglomeraţiei. Tineri înjurau şi aruncau cu sticle, sâmbătă, în jurul orei 20.00, autorităţile nefiind văzute în zonă pentru a încerca să restabilească ordinea."
Postat pe: 2007-12-02 la ora 02:28
Stefan, Organizare de 2 lei
am fost calcati in picioare in fata magazinului unirii.o busculada totala din cate am inteles pornita de jandarmi.O mare bataie de joc!!!"
Postat pe: 2007-12-01 la ora 19:44
Becu, Pomu' laudat
cui ii foloseste ??? celor care mor de foame si de frig prin
spitale - sigur nu ! halal !
Postat pe: 2007-12-01 la ora 19:51
chiarasa, Ce va deranjeaza?
ce va deranjeaza asa de mult la bradul asta? daca era facut
din banii primariei mai ziceam. tipic romanesc, comentati la
orice, indiferent ca e bun sau rau.
Pentru ca autoritatile nu au anticipat fenomenul, nici macar politistii rutieri nu au fost scosi in intenserctii decat intr-un numar foarte mic. Rezultatul a fost unul previzibil: zeci de intersectii blocate, soferi care se injurau, tramvaie aliniate pe kilometri si pietoni care se calcau pe picioare in statiile de autobuz.
"cum se pot bucura unii oameni cand sunt atatia oameni saraci in tara asta care nu au ce pune pe masa au lucrat o viata si acum stau la cozi la farmacii sa poata supravietui bolilor si batranetii pai sa face ceva guvernul asta sa nu ne mai facem de rasul europei ca prostul daca nu-i fudul parca nu e prost destul ce de becuri de craciun ducem noi lipsa cand drumurile sunt pline de gheata si de gropi spitalele sunt vai de ele iar parlamentarii umbla cu limuzine
bravo romanilor asta ati votat asta aveti"
Oamenii au fost impresionati de frumusetea bradului. Gheorghe Mihalache, 58 de ani, a ajuns in Piata Unirii, impreuna cu sotia, inca de la 17.30. „Ne-a placut. Focul de artificii a fost spectaculos”, a spus el. O tanara de 16 ani, Elena Badescu, a fost si ea impresionata de spectacolul de lumini. I-a placut „superbul foc de artificii” si a ramas si dupa aprinderea luminitelor pentru a vedea concertul trupei Sistem.
Au existat insa si oameni nemultumiti, care au criticat organizarea evenimentului. Doamna Neagu, o femeie de 55 de ani, a ajuns dupa aprinderea luminitelor bradului si nu a vazut nici focul de artificii. A fost nemultumita de aglomeratie si de faptul ca a facut cateva minute bune pentru a trece de pe o parte pe alta a strazii. „A fost organizat prost, lumea se calca in picioare”, a spus ea. Nu au existat incidente, dar cativa copii s-au pierdut in multime.
" O adevarata lipsa de organizare si un haos unde puteai sa iti pierzi viata ..am vazut cu ochii mei copii urland de frica si mame cu copii in brate tipand ...asta in timp ce jandarmi si politia ii apara pe "alesi neamului" prostimea poate sa se omoare ptr un artific....sa fie de capul lor.Sunt niste criminali iresponsabili. Suntem ai nimanui. Nu vroiam decat sa vad bradul in seara asta, nu vroiam sa mor strivita de multime si sa traiesc ceva perfect asemanator cu dezastrul care a fost pe vasul Titanic... Cu ce am gresit? Am iesit pe la ora 18:35 din magazinul Unirea si am fost efectiv prinsa si luata de un puhoi de oameni, nu puteam face nimic, era o inghesuiala ingrozitoare, oamenii tipau, se impingeau, se striveau, am vazut chiar si un om plin de sange pe fata. Spuneam, Tatal Nostru, ma rugam si imi faceam cruce sa scap… sa scapam… Mame si tati disperati, nu stiau cum sa-si scoata copii vii de acolo, oameni batrani... Unde erati atunci?.... Toti???? De ce nu a facut nimeni nimic? Am stat cam 2 ore la zid in fata la Ina Center iar puhoiul de oameni, dezorientati si diperati sa scape, ne impingeau si ne striveau de zidul magazinului Unirea. Oamenii plangeau, tipau si lesinau in jurul meu. Am fost la un pas de moarte acolo, toti, am trait un calvar... Asta este realitatea despre inaugurarea bradului, spuneti adevarul."
"Nu am văzut de când sunt atâta lume pe stradă. Parcă nici la Revoluţie, nici la manifestaţiile din Piaţa Universităţii din '90 nu au fost atâţia", a spus o femeie, care împreună cu soţul său încercau să ajungă mai repede la locuinţa lor de pe lângă Foişorul de foc.
Staţiile de autobuz erau arhiaglomerate, iar mijloacele de transport în comun au fost luate cu asalt de călători.
Pe de altă parte, şoferii comentau că în nicio dimineaţa de iarnă geroasă, la oră de vârf, nu au văzut un asemenea ambuteiaj ca cel de sâmbătă, din centrul Capitalei.
La staţia de metrou Unirii, la punctul de trecere de la o magistrală la alta, călătorii circulau extrem de greu din cauza aglomeraţiei. Tineri înjurau şi aruncau cu sticle, sâmbătă, în jurul orei 20.00, autorităţile nefiind văzute în zonă pentru a încerca să restabilească ordinea."
Postat pe: 2007-12-02 la ora 02:28
Stefan, Organizare de 2 lei
am fost calcati in picioare in fata magazinului unirii.o busculada totala din cate am inteles pornita de jandarmi.O mare bataie de joc!!!"
Postat pe: 2007-12-01 la ora 19:44
Becu, Pomu' laudat
cui ii foloseste ??? celor care mor de foame si de frig prin
spitale - sigur nu ! halal !
Postat pe: 2007-12-01 la ora 19:51
chiarasa, Ce va deranjeaza?
ce va deranjeaza asa de mult la bradul asta? daca era facut
din banii primariei mai ziceam. tipic romanesc, comentati la
orice, indiferent ca e bun sau rau.
Pentru ca autoritatile nu au anticipat fenomenul, nici macar politistii rutieri nu au fost scosi in intenserctii decat intr-un numar foarte mic. Rezultatul a fost unul previzibil: zeci de intersectii blocate, soferi care se injurau, tramvaie aliniate pe kilometri si pietoni care se calcau pe picioare in statiile de autobuz.
"cum se pot bucura unii oameni cand sunt atatia oameni saraci in tara asta care nu au ce pune pe masa au lucrat o viata si acum stau la cozi la farmacii sa poata supravietui bolilor si batranetii pai sa face ceva guvernul asta sa nu ne mai facem de rasul europei ca prostul daca nu-i fudul parca nu e prost destul ce de becuri de craciun ducem noi lipsa cand drumurile sunt pline de gheata si de gropi spitalele sunt vai de ele iar parlamentarii umbla cu limuzine
bravo romanilor asta ati votat asta aveti"
Oamenii au fost impresionati de frumusetea bradului. Gheorghe Mihalache, 58 de ani, a ajuns in Piata Unirii, impreuna cu sotia, inca de la 17.30. „Ne-a placut. Focul de artificii a fost spectaculos”, a spus el. O tanara de 16 ani, Elena Badescu, a fost si ea impresionata de spectacolul de lumini. I-a placut „superbul foc de artificii” si a ramas si dupa aprinderea luminitelor pentru a vedea concertul trupei Sistem.
Au existat insa si oameni nemultumiti, care au criticat organizarea evenimentului. Doamna Neagu, o femeie de 55 de ani, a ajuns dupa aprinderea luminitelor bradului si nu a vazut nici focul de artificii. A fost nemultumita de aglomeratie si de faptul ca a facut cateva minute bune pentru a trece de pe o parte pe alta a strazii. „A fost organizat prost, lumea se calca in picioare”, a spus ea. Nu au existat incidente, dar cativa copii s-au pierdut in multime.
Partea a II-a
Si ca un fel de comentariu, pentru propriul meu orgoliu si propriile mele convingeri: nimic nu o sa se schimbe pana cand nu o sa se intample ceva cu tiganii si cu oamenii care nu au trecut inca de faza Homo Erectus. Traim in anarhie si ne place. Suntem batuti in miezul zilei, ni se fura portofelele, suntem haituiti, agresati si ne imbulzim ca oile in mijloace de transport, pe scarile de la metrou.
Dar suntem romani! Si suntem si in UE. Si avem si brad!
Se pare ca toata nebunia asta cu kktul ala de brad a surprins pe toata lumea: retelele de telefonie mobila au picat (eu stiu de Vodafone si Orange), la Mc la Unirea, de atata bradet, a picat curentul, felinarele alea triste de pe Regina Elisabeta au fost stinse pana la aprinderea luminitelor, toata circulatia a fost f*t**a, inclusiv cea de la metrou.
Cine nu a fost acolo si nu stie cum s-a impins lumea, probabil o sa creada ca a fost doar aglomeratie, ca la orice eveniment ce reuneste oameni cu un IQ sub 80. (si ce e mai trist e ca si eu am fost acolo :| . Ce-i drept, eu cautam o toaleta cand am fost prinsa in ambuscada aia, dar nu mai are nicio importanta.Am fost suficient de proasta incat sa cred ca nu o sa fie atata aglomeratie. Exista totusi si o parte nostima...se pare ca nu am fost singura naiva, am vazut un cuplu cu o doamna tare draguta, pe nasul careia se zgaltaiau, in aglomeratia aia, niste rame Cacharel si care mirosea discret a Dior, cu o verigheta foarte draguta, care incerca din rasputeri sa se tina de mana sotului, un domn distins. Degeaba. Oamenii care au realizat cu adevarat ce se intampla acolo erau panicati. Ceilalti radeau. Ne-am inmultit
teribil in Bucurestiul asta. Doar pentru ca tiganii se reproduc ca iepurii iar provincialii tin toti sa vina "la Bucuresti, la capitala". (simtiti-va ofensati, I don't care).
Astept ziua in care cineva o sa ia o masura IMPOTRIVA tiganilor si o sa-i omoare pe toti (sau, de ce nu, sa-i deporteze in desert :) ). Si poate sa faca asta cu toti oamenii prosti, pe care ii recunosti dupa fetele de struto-camilo-maimuta.
Sa traim bine!:)
Dar suntem romani! Si suntem si in UE. Si avem si brad!
Se pare ca toata nebunia asta cu kktul ala de brad a surprins pe toata lumea: retelele de telefonie mobila au picat (eu stiu de Vodafone si Orange), la Mc la Unirea, de atata bradet, a picat curentul, felinarele alea triste de pe Regina Elisabeta au fost stinse pana la aprinderea luminitelor, toata circulatia a fost f*t**a, inclusiv cea de la metrou.
Cine nu a fost acolo si nu stie cum s-a impins lumea, probabil o sa creada ca a fost doar aglomeratie, ca la orice eveniment ce reuneste oameni cu un IQ sub 80. (si ce e mai trist e ca si eu am fost acolo :| . Ce-i drept, eu cautam o toaleta cand am fost prinsa in ambuscada aia, dar nu mai are nicio importanta.Am fost suficient de proasta incat sa cred ca nu o sa fie atata aglomeratie. Exista totusi si o parte nostima...se pare ca nu am fost singura naiva, am vazut un cuplu cu o doamna tare draguta, pe nasul careia se zgaltaiau, in aglomeratia aia, niste rame Cacharel si care mirosea discret a Dior, cu o verigheta foarte draguta, care incerca din rasputeri sa se tina de mana sotului, un domn distins. Degeaba. Oamenii care au realizat cu adevarat ce se intampla acolo erau panicati. Ceilalti radeau. Ne-am inmultit
teribil in Bucurestiul asta. Doar pentru ca tiganii se reproduc ca iepurii iar provincialii tin toti sa vina "la Bucuresti, la capitala". (simtiti-va ofensati, I don't care).
Astept ziua in care cineva o sa ia o masura IMPOTRIVA tiganilor si o sa-i omoare pe toti (sau, de ce nu, sa-i deporteze in desert :) ). Si poate sa faca asta cu toti oamenii prosti, pe care ii recunosti dupa fetele de struto-camilo-maimuta.
Sa traim bine!:)
Cea mai trista zi, cel mai prost popor
Am facut azi greseala vietii mele. Ma rog, ieri, ca e trecut de 12.
Am mers sa vad bradul de la Unirii. Nu neaparat ca as fi simtit o dorinta nebuna de a face asta si de a ma minuna de lucrul asta, ci pentru ca era prima noastra data cand urma sa vedem luminitele de-ndata ce se aprindeau. Ma gandeam ca o sa fie asa dragut, romantic, ca lumea o sa fie la fel de romantica precum in reclamele de la TV despre minunatul brad, ca o sa ne punem dorinte si o sa fie armonie. Ma gandeam ca o sa fie multa lume, dar nu m-am gandit (sincer nu stiu de ce) ca o sa fie chiar atat de multa !
Daca ar fi sa rezum intr-un cuvant, acela ar fi GROAZNIC. Dar nu o sa rezum. O sa detaliez. Nu ca ar pasa cuiva de chestia asta, dar poate totusi candva o sa ne trezim si noi la realitate si o sa ne dam seama ca suntem de kkt.
Cei ce au organizat evenimentul au avut o idee draguta. Interesant,atractiv, ingenios, o strategie buna. Dar nu pentru noi, romanii. Pentru noi a fost doar o alta modalitate de a demonstra cat suntem de redusi.
Ziceam mai jos ca o sa fie multa lume de 1 decembrie si ca o sa ne descurcam. Intr-adevar, ne-am descurcat, desi la un moment dat am avut mari dubii in privinta asta.
Ceea ce merita cu adevarat atentia nu e bradul - care nici nu e brad, e un morman de fiare kitschoase, care se aprinde urat, cu o instalatie urata, un brad rece, care nu emana lumina, la care te uiti si nu simti spiritul Craciunului, nu simti nimic. Nu e nici focul de artificii - niste artificii ca orice artificii... nimic spectaculos.
Ceea ce merita atentia e prostia romanului. Care s-a dovedit, din nou, fara margine. "Impossible is nothing" se aplica perfect in contextul asta.
O mare de oameni, care mai de care sa se impinga, sa tipe, sa urle, sa faca glume proaste si dezacorduri sacaitoare, sa injure, sa scuipe, sa ii impinga pe altii, sa rada cand sunt impinsi, sa faca glume despre noua eroina nationala (la naiba cu Ecaterina Teodoroiu), Elodia si sa rada la ele, sa rada cand altora li se face rau. Atitudinea asta e intalnita cel mai des la romani. Halal zi nationala!
Cu tot respectul pentru oameni care au insemnat si care inseamna ceva in continuare pentru ceea ce este Romania, cu tot respectul pentru cei care inca sunt mandri ca sunt romani, suntem o natie de cacat, aflata undeva sub limita inferioara a tot ceea ce inseamna bun simt, cultura, maniere etc. Avem o mentalitate cretina, de oameni prosti. Si partea trista este ca nu o vom schimba cu una, cu doua.
Cei ce ne conduc nu fac decat sa intareasca mentalitatea asta. Democratie, frate, cum altfel? Si hai sa dam poporului si cate un eveniment gen "Noaptea alba" sau ditamai pomu' la Unirii, sau, de ce nu, programe de integrare a rromilor. Magnific!
Viitorul tarii noastre de cacat, care ne e atat de draga, este format din oameni prosti, care nu mai stiu ce este o carte, carora li se pare "cool" sa nu te duci la nicio ora de romana ca sa te dai cu skate-ul, carora parintii le cumpara Cayenne si mor ca prostii in accidente de masina (si partea nasoala e ca pe langa ei mai mor si oameni nevinovati), oameni care la 20, 20 si ceva de ani gandesc ca la 17 iar la 17 ca la 15 s.a.m.d. Generatia X, generatia urmatoare, este o combinatie de copii emo si funky si trendy si rockeri, care mai de care mai tigani, mai prosti, mai nespalati, mai galagiosi. Lor li se pare amuzant ca au fost copii care s-au pierdut de parinti. Li se pare amuzant ca au fost oameni carora li s-a facut rau si nu aveau, efectiv, ce sa faca. Ei rad. Sunt veseli. Sunt fericiti in ignoranta lor. Sunt niste prosti, care nu gandesc nici cat negrul de sub unghie.
Suntem un popor de tigani, ne meritam soarta, meritam sa fim tratati cu curu' de toata lumea, sa rada toti de noi. Nu am stiut sa facem ceva cand s-a putut cu adevarat, acum nu am mai putea nici daca am vrea.
Ne-au invadat tiganii, "ni s-a urcat democratia la cap", suntem mizerabili si ne mandrim cu asta! Astea sunt valorile pe care le promovam. In UE si nu numai. Promovam incultura, mizeria, inferioritatea. Suntem o natie de rahat si ne complacem in situatia asta. Dar avem brad, ce naiba!
Mult succes, romani, la cules capsuni, ciuperci si struguri, cautati-o pe Elodia in continuare, fiti la fel de prosti, ca mai prosti nu aveti cum, luati-va la bataie cu altii, simtiti-va jigniti daca va spune cineva ca sunteti tigani, fiti intrigati cand strainii se uita chioras la voi! Si nu in ultimul rand, la multi ani!
Am mers sa vad bradul de la Unirii. Nu neaparat ca as fi simtit o dorinta nebuna de a face asta si de a ma minuna de lucrul asta, ci pentru ca era prima noastra data cand urma sa vedem luminitele de-ndata ce se aprindeau. Ma gandeam ca o sa fie asa dragut, romantic, ca lumea o sa fie la fel de romantica precum in reclamele de la TV despre minunatul brad, ca o sa ne punem dorinte si o sa fie armonie. Ma gandeam ca o sa fie multa lume, dar nu m-am gandit (sincer nu stiu de ce) ca o sa fie chiar atat de multa !
Daca ar fi sa rezum intr-un cuvant, acela ar fi GROAZNIC. Dar nu o sa rezum. O sa detaliez. Nu ca ar pasa cuiva de chestia asta, dar poate totusi candva o sa ne trezim si noi la realitate si o sa ne dam seama ca suntem de kkt.
Cei ce au organizat evenimentul au avut o idee draguta. Interesant,atractiv, ingenios, o strategie buna. Dar nu pentru noi, romanii. Pentru noi a fost doar o alta modalitate de a demonstra cat suntem de redusi.
Ziceam mai jos ca o sa fie multa lume de 1 decembrie si ca o sa ne descurcam. Intr-adevar, ne-am descurcat, desi la un moment dat am avut mari dubii in privinta asta.
Ceea ce merita cu adevarat atentia nu e bradul - care nici nu e brad, e un morman de fiare kitschoase, care se aprinde urat, cu o instalatie urata, un brad rece, care nu emana lumina, la care te uiti si nu simti spiritul Craciunului, nu simti nimic. Nu e nici focul de artificii - niste artificii ca orice artificii... nimic spectaculos.
Ceea ce merita atentia e prostia romanului. Care s-a dovedit, din nou, fara margine. "Impossible is nothing" se aplica perfect in contextul asta.
O mare de oameni, care mai de care sa se impinga, sa tipe, sa urle, sa faca glume proaste si dezacorduri sacaitoare, sa injure, sa scuipe, sa ii impinga pe altii, sa rada cand sunt impinsi, sa faca glume despre noua eroina nationala (la naiba cu Ecaterina Teodoroiu), Elodia si sa rada la ele, sa rada cand altora li se face rau. Atitudinea asta e intalnita cel mai des la romani. Halal zi nationala!
Cu tot respectul pentru oameni care au insemnat si care inseamna ceva in continuare pentru ceea ce este Romania, cu tot respectul pentru cei care inca sunt mandri ca sunt romani, suntem o natie de cacat, aflata undeva sub limita inferioara a tot ceea ce inseamna bun simt, cultura, maniere etc. Avem o mentalitate cretina, de oameni prosti. Si partea trista este ca nu o vom schimba cu una, cu doua.
Cei ce ne conduc nu fac decat sa intareasca mentalitatea asta. Democratie, frate, cum altfel? Si hai sa dam poporului si cate un eveniment gen "Noaptea alba" sau ditamai pomu' la Unirii, sau, de ce nu, programe de integrare a rromilor. Magnific!
Viitorul tarii noastre de cacat, care ne e atat de draga, este format din oameni prosti, care nu mai stiu ce este o carte, carora li se pare "cool" sa nu te duci la nicio ora de romana ca sa te dai cu skate-ul, carora parintii le cumpara Cayenne si mor ca prostii in accidente de masina (si partea nasoala e ca pe langa ei mai mor si oameni nevinovati), oameni care la 20, 20 si ceva de ani gandesc ca la 17 iar la 17 ca la 15 s.a.m.d. Generatia X, generatia urmatoare, este o combinatie de copii emo si funky si trendy si rockeri, care mai de care mai tigani, mai prosti, mai nespalati, mai galagiosi. Lor li se pare amuzant ca au fost copii care s-au pierdut de parinti. Li se pare amuzant ca au fost oameni carora li s-a facut rau si nu aveau, efectiv, ce sa faca. Ei rad. Sunt veseli. Sunt fericiti in ignoranta lor. Sunt niste prosti, care nu gandesc nici cat negrul de sub unghie.
Suntem un popor de tigani, ne meritam soarta, meritam sa fim tratati cu curu' de toata lumea, sa rada toti de noi. Nu am stiut sa facem ceva cand s-a putut cu adevarat, acum nu am mai putea nici daca am vrea.
Ne-au invadat tiganii, "ni s-a urcat democratia la cap", suntem mizerabili si ne mandrim cu asta! Astea sunt valorile pe care le promovam. In UE si nu numai. Promovam incultura, mizeria, inferioritatea. Suntem o natie de rahat si ne complacem in situatia asta. Dar avem brad, ce naiba!
Mult succes, romani, la cules capsuni, ciuperci si struguri, cautati-o pe Elodia in continuare, fiti la fel de prosti, ca mai prosti nu aveti cum, luati-va la bataie cu altii, simtiti-va jigniti daca va spune cineva ca sunteti tigani, fiti intrigati cand strainii se uita chioras la voi! Si nu in ultimul rand, la multi ani!
samedi 24 novembre 2007
vine, vine, vine, vine, VINEEEEEEEEEEEEE!!!
Ca sa incep in forta si la moda... poate ca va intrebati de ce nu am mai scris de cateva saptamani. Sau poate ca nu. Next!
Se apropie perioada anului care imi place cel mai mult. Pentru ca primesc cadouri multe :D Pentru ca fac la fel de multe. Pentru ca e aglomeratie si cu toate astea lumea pare ca nu se enerveaza atat de tare (sau cel putin asa imi place mie sa cred). Pentru ca ma calc in picioare cu oamenii in incercarea de a cumpara ceva. Pentru ca e enervant de frig si toata lumea e infofolita si parem toti teleghidati (don't ask .. asa cred eu!). Pentru ca e, intr-adevar, o senzatie unica sa te calce cineva pe picioarele inghetate. Pentru ca o sa mergem la patinoar si o sa stam pe margine, pentru ca nu stim sa patinam. Pentru ca in magazine vor fi milioane de chestii minunate, gen lumanarele si decoratiuni si globulete si de toate :X
Pentru ca e prima oara din viata mea cand am pe cineva in perioada asta :X Pentru ca vor fi 457349857 oameni pe 1 decembrie in Piata Universitatii, mai mult de jumate fiind cvasicretini(dar nu-i bai... ne descurcam noi). Pentru ca o sa plec si o sa fie frumos si vesel. Pentru ca o sa impodobesc bradul. 2 brazi .. pe al meu si pe al lui :x Pentru ca o sa facem 10 luni de cand suntem impreuna! Pentru ca o sa-mi cumpar o gramada de chestii si o sa-mi cumpere si altii alta gramada :D Pentru ca vine vacantaaaaaaaaaa!!! Ce conteza ca dupa aia am 10 examene?
Pentru ca o sa avem nasurile rosii de frig si o sa ne plimbam prin Herastrau si o sa ne iubim. Pentru ca pentru 3 saptamani nu o sa mai am programul obositor pe care il am acum. Pentru ca o sa stam in casa si o sa bem ciocolata calda cu scortisoara si o sa ascultam colinde. Pentru ca o sa se aprinda bradu' ala maaaare, mare de la Unirii. Pentru ca o sa fie luminite multe peste tot. Ce conteaza .. urate, frumoase? Le iubim, sunt luminite :)
Pentru ca toata lumea e mai fericita. Sau asa imi place mie sa cred. Sarbatori fericite! :D
P.S: ma bucur un pic cam devreme? Noooo! :D
mercredi 7 novembre 2007
Amenda, small talk si alte animale...
Ce faci cand trebuie neaparat sa ajungi undeva la o anumita ora si esti in statia de autobuz - de mentionat faptul ca tu de obicei circuli cu metroul, ca sobolanii, pe sub pamant (S.R.L), vine autobuzul si nu ai bilet? Raspuns: te urci in autobuz. Ce se intampla dupa aceea? Iti dai seama ca ai de mers 2 statii numai (ma rog, asta poate fi si inainte, in cazul fetelor mici si blonde e o etapa premergatoare urcatului in autobuz). Si ce se intampla in final?! Vine controlorul :)
In fine ... fiecare cu meseria lui. But just for the record, cat de bou sa fii sa stai sa te plimbi din troleu in troleu pt a depista oameni care circula fara bilete? Ma rog, orice problema isi are obarsia (fucking word) in copilarie. Deci e de inteles.
Am stat si am reflectat profund (mai mult fund decat pro ce-i drept) asupra nemultumirilor mele din ultima vreme. Si, in ciuda asteptarilor, am ajuns la concluzia ca sunt intemeiate. Refuz sa cred ca in viata trebuie sa suporti multe persoane dificile, ca trebuie sa ai rabdare cu carul, ca trebuie sa infrunti o gramada de chestii nasoale si alte balarii din acelasi ciclu. Si nu inteleg nici acum de ce am o oarecare aversiune fata de oamenii de care depind. De fapt nu.. nu depind la modul ala, cum depind de ai mei de exemplu. Oameni care se presupune ca trebuie sa faca ceva pentru mine, ceva in folosul si beneficiul meu. De exemplu, cosmeticiana. Sau hairstylist-ul. Sau kinetoterapeutul. Sau manichiurista. Ma irita. Toti. Fiecare pe rand de fapt. Pentru mine exista, din punctul asta de vedere, 2 categorii de oameni: oameni cu care vorbesc si oameni cu care nu vorbesc. Cei mai sus mentionati intra in categoria a 2-a. Urasc sa vorbesc cu oamenii astia, urasc momentele in care trebuie sa faci conversatie d-aia cretina doar de dragul de a face conversatie (hai sa fim sinceri acum, de ce i-ar pasa cosmeticienei cate examene am eu in sesiune.. c'mon). Si urasc ca lumea sa-mi spuna (lumea asta de sus) ca sunt tacuta. Nu sunt tacuta, imi economisesc cuvintele pentru conversatii mai stralucite, cu persoane mai stralucite. Simma down na!
Si nu inteleg de ce fetele de la mine de la facultate, cele din provincie, sunt atat de frustrate. Si de ce au vrut sa stabileasca un examen fiiinaaal, nu partial, inainte de vacanta. Si de ce naiba lumea se ia de tine pe strada si nu mai poti sa mergi linistit in orasul asta?!
SI CUM DE NU A OMORAT NIMENI TOTI TIGANII PANA ACUM?!
In fine ... revenind la lucruri mai vesele...
http://www.youtube.com/watch?v=JNPWQfKT3TQ
In fine ... fiecare cu meseria lui. But just for the record, cat de bou sa fii sa stai sa te plimbi din troleu in troleu pt a depista oameni care circula fara bilete? Ma rog, orice problema isi are obarsia (fucking word) in copilarie. Deci e de inteles.
Am stat si am reflectat profund (mai mult fund decat pro ce-i drept) asupra nemultumirilor mele din ultima vreme. Si, in ciuda asteptarilor, am ajuns la concluzia ca sunt intemeiate. Refuz sa cred ca in viata trebuie sa suporti multe persoane dificile, ca trebuie sa ai rabdare cu carul, ca trebuie sa infrunti o gramada de chestii nasoale si alte balarii din acelasi ciclu. Si nu inteleg nici acum de ce am o oarecare aversiune fata de oamenii de care depind. De fapt nu.. nu depind la modul ala, cum depind de ai mei de exemplu. Oameni care se presupune ca trebuie sa faca ceva pentru mine, ceva in folosul si beneficiul meu. De exemplu, cosmeticiana. Sau hairstylist-ul. Sau kinetoterapeutul. Sau manichiurista. Ma irita. Toti. Fiecare pe rand de fapt. Pentru mine exista, din punctul asta de vedere, 2 categorii de oameni: oameni cu care vorbesc si oameni cu care nu vorbesc. Cei mai sus mentionati intra in categoria a 2-a. Urasc sa vorbesc cu oamenii astia, urasc momentele in care trebuie sa faci conversatie d-aia cretina doar de dragul de a face conversatie (hai sa fim sinceri acum, de ce i-ar pasa cosmeticienei cate examene am eu in sesiune.. c'mon). Si urasc ca lumea sa-mi spuna (lumea asta de sus) ca sunt tacuta. Nu sunt tacuta, imi economisesc cuvintele pentru conversatii mai stralucite, cu persoane mai stralucite. Simma down na!
Si nu inteleg de ce fetele de la mine de la facultate, cele din provincie, sunt atat de frustrate. Si de ce au vrut sa stabileasca un examen fiiinaaal, nu partial, inainte de vacanta. Si de ce naiba lumea se ia de tine pe strada si nu mai poti sa mergi linistit in orasul asta?!
SI CUM DE NU A OMORAT NIMENI TOTI TIGANII PANA ACUM?!
In fine ... revenind la lucruri mai vesele...
http://www.youtube.com/watch?v=JNPWQfKT3TQ
samedi 3 novembre 2007
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui...
Speranta. E primul cuvant care imi vine in minte. Desi e departe. Dar stiu ca e acolo! :X Intotdeauna e!
lundi 29 octobre 2007
samedi 20 octobre 2007
Marguerite Yourcenar - "Poveste albastra"
"Avea 35 de ani. Si ce facuse pana atunci? Pictase tablouri care nu erau atat de reusite pe cat si-ar fi dorit, obtinuse succese de care nu se bucurase cum si-ar fi imaginat. Si asa cum un inotator hotarat sa se scufunde in adancuri se lasa, cu un fel de desfatare, inghitit de ape, astfel i se parea si lui ca se lasa usor in voia acelei vieti banale, facile, suficienta altora. "
"Era oare posibil ca de atata vreme de cand se gandesc la asta, oamenii sa nu fi inteles ca frumusetea este inexprimabila si ca fiintele, la fel ca si lucrurile, nu pot fi intelese?"
lundi 15 octobre 2007
8 luni :X
8 luni in care am invatat ce e iubirea, si, poate si mai important, am invatat sa iubesc.. sa te iubesc! 8 luni in care m-am purtat ca o copila, ca un om matur, ca o isterica sau o geloasa, ca o obsedata, ca "cea mai buna iubita din Univers". 8 luni in care am fost in totalitate eu, fara sa ma prefac nici o secunda. 8 luni in care am trait cele mai intense emotii si senzatii din toata viata mea. 8 luni in care am reusit sa ma schimb in bine. 8 luni in care am trait cele mai frumoase nopti, cele mai frumoase zile. 8 luni in care am fost impreuna la bine si la rau, am fost in cele mai frumoase locuri, am vazut cele mai frumoase filme, ne-am distrat cel mai bine! 8 luni petrecute cu tine, aproape zi de zi ! 8 luni de iubire, 8 luni de fericire! :X
Te iubesc!
Te iubesc!
samedi 6 octobre 2007
vendredi 5 octobre 2007
"On ne voit bien qu'avec le coeur"
"Tu n'es pas encore pour moi qu'un petit garçon tout semblable à cent mille petits gerçons. Et je n'ai pas besoin de toi.
Et tu n'as pas besoin de moi non plus. Je ne suis pour toi qu'un renard semblable à cent mille renards. Mais, si tu m'apprivoises, nous aurons besoin l'un de l'autre.
Tu seras pour moi unique au monde. Je serai pour toi unique au monde..."
[Si cu toate astea da, hai sa fim cretini si sa punem "Micul Print" la carti pentru copii /:) ]
Et tu n'as pas besoin de moi non plus. Je ne suis pour toi qu'un renard semblable à cent mille renards. Mais, si tu m'apprivoises, nous aurons besoin l'un de l'autre.
Tu seras pour moi unique au monde. Je serai pour toi unique au monde..."
[Si cu toate astea da, hai sa fim cretini si sa punem "Micul Print" la carti pentru copii /:) ]
vendredi 28 septembre 2007
La multi ani, mami!!!!!!! :D
Pentru ca m-ai invatat sa iubesc, sa ma port, pentru ca ai avut grija de mine si ai in continuare, pentru ca imi dai bani chiar si cand nu iti cer, pentru ca imi acorzi cea mai multa atentie din lume, fara a ma sufoca, pentru ca vorbim deschis despre orice, pentru ca nu mi-ai impus niciodata o ora de "venit acasa", pentru ca ma suporti asa dezordonata si revoltata si intrigata si rasfatata, pentru ca, daca nu m-ai intreba de fiecare data cand plec daca am cheile, probabil ca as dormi la usa ( glumesc.. dar tot ma bucur ca ma intrebi), pentru ca nu-ti arati varsta, pentru ca esti cea mai buna mama din univers - te iubesc in fiecare zi! La multi ani!
Acei oameni minunati si bormasinile lor zburatoare
Aruncata de la etajul 10, o bormasina devine zburatoare.
Aruncat de la etajul 10, un om care foloseste bormasina la 10 dimineata timp de 2 ore - devine minunat!
Aruncat de la etajul 10, un om care foloseste bormasina la 10 dimineata timp de 2 ore - devine minunat!
lundi 24 septembre 2007
Rasista. Asa, si?
Sa moara tiganii! Toti, de la cel mai mic la cel mai mare. Sa nu moara singuri, pentru ca nu ar fi in stare nici macar de asta. Sa ii omoram noi. Pe toti, de la cel mai mic la cel mai mare! Fuck ONU, fuck Declaratia Universala a Drepturilor Omului, fuck democratie! (ca-n aia cu fuck USA, fuck bill clinton, fuck NATO.. asta-i gara mea!). Asa si eu. Asta-i orasul meu (metafizic vorbind).Orasul in care m-am nascut. Care nu a fost asa dintotdeauna. Unde cateodata chiar iti facea placere sa te plimbi prin Herastrau fara sa vezi palcuri de oameni mai colorati un pic decat noaptea scuipand si injurand si "haolooo, vino faaa incoa!".
Acum a devenit o varza.
E ciudat cum minti din ce in ce mai stralucite ale Bucurestiului realizeaza chestii din ce in ce mai minunate (minunat n-are grad de comparatie, asa ca shhhh!) pentru a imbunatati imaginea acestuia, atat pentru romanii verzi (ca doar sunt frati cu codrul!), cat mai ales pentru UE. De exemplu... fantani colorate morbid cand afara sunt 45 de grade...ce poate fi mai frumos decat sa vezi o apa rosie (care aduce a sange) tasnind in centrul Bucurestiului si grupuri de tigani (sau de prosti, depinde...) - fotografiindu-se cu ea?! Cosuri de gunoi care stau mandre infipte intr-un bat (pe stalpi nu mai era bine..e mai bine sa dai cu usa de la masina in ele - asta pentru ca nu ai gasit alt loc de parcare!). "Noapte alba" a la marile capitale europene...in care mandrul viitor al tarii exclama la Muzeul National de Istorie a Romaniei: " Uite, sa iei niste d-astea (adica fibule) si sa-ti pui pe o bluza ca paiete si sa te duci intr-un club!" sau "Hai, ba, sa incepem de aici, da la lanpa lu' aladdin!" (fiind vorba de un vas octogonal) [in fine, detalii...]. Campanii minunate, gen "De ce iubim Bucurestiul?", pentru a indemna la armonie si la o pace generala prin evocarea unor amanunte pierdute prin negura timpului (sau nu).
Idei dragute in esenta lor. Doar ca nepotrivite in context. In contextul in care tiganii ne-au invadat.
De ce sa facem toate astea si sa nu omoram tiganii? Simplu. Si ne-democratic. Romania nu e tocmai tara care sa aiba nevoie de democratie. Avem nevoie de un Antonescu. Pana cand atatia tigani?! Pana intr-acolo incat vor ajunge sa ne conduca si sa ne domine. Nimeni nu face nimic cand se poate...toti se trezesc sa faca atunci cand e prea tarziu (un alt exemplu - incalzirea globala). Nu e amuzant. Tiganii sunt de kkt.
Pentru ca miros urat, al dracului de urat, pentru ca sunt grasi si urati si au impresia ca ei sunt cei mai importanti, pentru ca ii vezi peste tot, chiar daca nu e tocmai lucrul pe care ti l-ai dori, pentru ca inspira 2 chestii .. ura si scarba, pentru ca vorbesc tare si prost, pentru ca polueaza (nu doar fonic) atmosfera, pentru ca se iau de tine fara motiv, pentru ca umbla mereu in satra, pentru ca sunt autosuficienti, pentru ca se simt discriminati, pentru ca nu face nimeni nimic impotriva lor, desi toata lumea se plange, pentru ca se imprietenesc repede intre ei si se inmultesc si mai repede, pentru ca poarta mult aur, sclipici, DIOR,D&G,VERSACE etc, pentru ca daca ar fi sa aduni IQ-ul tuturor tiganilor ai obtine un rezultat cu minus si perioada, pentru ca sunt gata sa sara la scandal oricand, de parca ar avea ceva in cur, pentru ca cersesc, de cele mai multe ori obraznic, pentru ca fura, pentru ca asculta manele la maxim in masini, la telefoane, in case, pe strada etc, pentru ca le plac manelele, pentru ca nu se pot numi oameni, ci sub-oameni(asta intr-un caz fericit), pentru ca vor sa isi apere drepturile si au si ei nevoi, pentru ca injura in stanga si in dreapta si fura si omoara iar cand cineva se ia de ei o baga p-aia cu "haolooo, asta-i discriminare, fi-ti-ar neamu' sa-ti fie, care n-ai tu frica de Dumnezeu!", pentru ca vor sa fie considerati egali, pentru ca vor sa se infrateasca cu toata lumea (nu stiu ai cui frati sunt, ai mei cu siguranta nu), pentru ca statul incearca sa-i integreze si sa ii faca sa respecte legile, cand ei nu au propriile lor legi (la faza asta suntem prosti noi, de ce sa fim atenti la nevoile tiganilor? mai bine i-am omori), pentru ca toata lumea crede ca "unii tigani sunt chiar de treaba!" (nu,nu sunt, la dracu, sunt tigani!), pentru ca se spala in Dambovita sau in Cismigiu, pentru ca toata lumea pune problema "daca te-ai fi nascut intr-o familie de tigani gunoieri, cum te-ai fi simtit?" (uite ca nu m-am nascut, asa ca fuck them all! iar ca o varianta ipotetica, probabil ca daca m-as fi aflat in starea aia, m-as fi sinucis :D ), pentru ca au invadat toata lumea si sunt o problema reala, pentru ca se dau in spectacol ori de cate ori au ocazia (mai o tiganca lesinata, mai un tigan in flacari), pentru ca noi,romanii, ne vaitam si suntem antigani (si totusi ii acceptam si ii toleram printre noi), pe cand altii blameaza subtil discriminarea si scapa, si mai subtil, de orice urma tiganeasca, pentru ca au obiceuri mai mult decat cretine, pentru ca sunt deranjati de conditia de gunoier sau om care strange tavile in mall, dar nu fac nimic pentru a-si depasi conditia, pentru ca ne-au facut de kkt in toata lumea (de parca nu eram deja!), pentru toate astea merita din plin sa moara. :)
Sau ma rog, poate sunt prea drastica ... sa fie facut un loc, un fel de oras, numai al lor.. sa aiba acolo tot ce le trebuie .. + interdictia de a-l parasi. Si din cand in cand, cate o bomba in oraselul tiganilor :x
In rest, numai de bine!
Acum a devenit o varza.
E ciudat cum minti din ce in ce mai stralucite ale Bucurestiului realizeaza chestii din ce in ce mai minunate (minunat n-are grad de comparatie, asa ca shhhh!) pentru a imbunatati imaginea acestuia, atat pentru romanii verzi (ca doar sunt frati cu codrul!), cat mai ales pentru UE. De exemplu... fantani colorate morbid cand afara sunt 45 de grade...ce poate fi mai frumos decat sa vezi o apa rosie (care aduce a sange) tasnind in centrul Bucurestiului si grupuri de tigani (sau de prosti, depinde...) - fotografiindu-se cu ea?! Cosuri de gunoi care stau mandre infipte intr-un bat (pe stalpi nu mai era bine..e mai bine sa dai cu usa de la masina in ele - asta pentru ca nu ai gasit alt loc de parcare!). "Noapte alba" a la marile capitale europene...in care mandrul viitor al tarii exclama la Muzeul National de Istorie a Romaniei: " Uite, sa iei niste d-astea (adica fibule) si sa-ti pui pe o bluza ca paiete si sa te duci intr-un club!" sau "Hai, ba, sa incepem de aici, da la lanpa lu' aladdin!" (fiind vorba de un vas octogonal) [in fine, detalii...]. Campanii minunate, gen "De ce iubim Bucurestiul?", pentru a indemna la armonie si la o pace generala prin evocarea unor amanunte pierdute prin negura timpului (sau nu).
Idei dragute in esenta lor. Doar ca nepotrivite in context. In contextul in care tiganii ne-au invadat.
De ce sa facem toate astea si sa nu omoram tiganii? Simplu. Si ne-democratic. Romania nu e tocmai tara care sa aiba nevoie de democratie. Avem nevoie de un Antonescu. Pana cand atatia tigani?! Pana intr-acolo incat vor ajunge sa ne conduca si sa ne domine. Nimeni nu face nimic cand se poate...toti se trezesc sa faca atunci cand e prea tarziu (un alt exemplu - incalzirea globala). Nu e amuzant. Tiganii sunt de kkt.
Pentru ca miros urat, al dracului de urat, pentru ca sunt grasi si urati si au impresia ca ei sunt cei mai importanti, pentru ca ii vezi peste tot, chiar daca nu e tocmai lucrul pe care ti l-ai dori, pentru ca inspira 2 chestii .. ura si scarba, pentru ca vorbesc tare si prost, pentru ca polueaza (nu doar fonic) atmosfera, pentru ca se iau de tine fara motiv, pentru ca umbla mereu in satra, pentru ca sunt autosuficienti, pentru ca se simt discriminati, pentru ca nu face nimeni nimic impotriva lor, desi toata lumea se plange, pentru ca se imprietenesc repede intre ei si se inmultesc si mai repede, pentru ca poarta mult aur, sclipici, DIOR,D&G,VERSACE etc, pentru ca daca ar fi sa aduni IQ-ul tuturor tiganilor ai obtine un rezultat cu minus si perioada, pentru ca sunt gata sa sara la scandal oricand, de parca ar avea ceva in cur, pentru ca cersesc, de cele mai multe ori obraznic, pentru ca fura, pentru ca asculta manele la maxim in masini, la telefoane, in case, pe strada etc, pentru ca le plac manelele, pentru ca nu se pot numi oameni, ci sub-oameni(asta intr-un caz fericit), pentru ca vor sa isi apere drepturile si au si ei nevoi, pentru ca injura in stanga si in dreapta si fura si omoara iar cand cineva se ia de ei o baga p-aia cu "haolooo, asta-i discriminare, fi-ti-ar neamu' sa-ti fie, care n-ai tu frica de Dumnezeu!", pentru ca vor sa fie considerati egali, pentru ca vor sa se infrateasca cu toata lumea (nu stiu ai cui frati sunt, ai mei cu siguranta nu), pentru ca statul incearca sa-i integreze si sa ii faca sa respecte legile, cand ei nu au propriile lor legi (la faza asta suntem prosti noi, de ce sa fim atenti la nevoile tiganilor? mai bine i-am omori), pentru ca toata lumea crede ca "unii tigani sunt chiar de treaba!" (nu,nu sunt, la dracu, sunt tigani!), pentru ca se spala in Dambovita sau in Cismigiu, pentru ca toata lumea pune problema "daca te-ai fi nascut intr-o familie de tigani gunoieri, cum te-ai fi simtit?" (uite ca nu m-am nascut, asa ca fuck them all! iar ca o varianta ipotetica, probabil ca daca m-as fi aflat in starea aia, m-as fi sinucis :D ), pentru ca au invadat toata lumea si sunt o problema reala, pentru ca se dau in spectacol ori de cate ori au ocazia (mai o tiganca lesinata, mai un tigan in flacari), pentru ca noi,romanii, ne vaitam si suntem antigani (si totusi ii acceptam si ii toleram printre noi), pe cand altii blameaza subtil discriminarea si scapa, si mai subtil, de orice urma tiganeasca, pentru ca au obiceuri mai mult decat cretine, pentru ca sunt deranjati de conditia de gunoier sau om care strange tavile in mall, dar nu fac nimic pentru a-si depasi conditia, pentru ca ne-au facut de kkt in toata lumea (de parca nu eram deja!), pentru toate astea merita din plin sa moara. :)
Sau ma rog, poate sunt prea drastica ... sa fie facut un loc, un fel de oras, numai al lor.. sa aiba acolo tot ce le trebuie .. + interdictia de a-l parasi. Si din cand in cand, cate o bomba in oraselul tiganilor :x
In rest, numai de bine!
jeudi 20 septembre 2007
Then and now
Imi aduc aminte cum eram anul trecut, pe vremea asta. Cum era totul. Cate s-au schimbat de atunci. Sau poate ca nu.
Eram incantata ca intrasem la facultatea la care imi dorisem. Eram nerabdatoare sa aflu cum e sa fii student. Eram trista de multe ori, de foarte multe ori. Eram aproape obsedata de cum o sa ma vada lumea. Si de dintii mei. Nu tocmai perfecti.
Eram cu Noni aproape mereu. Eram usor panicata ca prietenia dintre noi doua se va diminua odata cu trecerea timpului. Eram intrigata si suparata ca nu imi gaseam pe cineva. Ieseam totusi cu fel si fel de baieti. Nepotriviti. Care mai aveau si prietene pe deasupra. Nu reuseam sa scap de cretinul ala de Cosmin. Ma speria gandul ca nu o sa imi fac prieteni la facultate. Nu stiam daca facultatea pe care mi-o alesesem mi se potrivea. Eram convinsa ca o sa ma distrez in facultate, ca studentie inseamna obligatoriu distractie. Eram fascinata de modul in care se schimba oamenii, situatiile, relatiile dintre oameni. Imi doream sa am pe cineva cu care sa traiesc o frumoasa poveste de dragoste. Imi doream sa petrec mai mult timp cu Ana. Si poate sa mai petrec putina vreme in liceu.
Astazi, imi pun probleme daca nu cumva voiam sa fac altceva, si nu comunicare si relatii publice. Inca nu am aflat raspunsul la asta. Poate nici nu o sa-l aflu. Acum am alti prieteni, prieteni din facultate, prieteni de prin alte facultati. Prietenii din liceu au ramas undeva, acolo... Astazi il am pe EL, traiesc povestea pe care mi-am dorit-o si care e perfecta (pentru ca altfel nu ar mai fi o poveste). Astazi imi dau seama cat de naiva eram cand credeam ca o anumita prietenie poate dura o viata intreaga. Astazi imi dau seama ca in viata de multe ori regreti un "da" sau un "nu". Atunci nu stiam. Acum pot sa spun ca iubesc si ca sunt iubita. Si, mai mult decat atat, ca e minunat! Acum imi dau seama ca distractie nu inseamna neaparat petreceri pana dimineata cu oameni pe care ii cunosti sau nu. Acum e altfel.
Atunci voiam sa-mi iau conversi colorati, acum mi se par penibili. Atunci chiar credeam ca planurile noastre (pe care ni le facuseram inca din clasa a 10-a) de a ne casatori la 24 de ani se vor realiza. Acum imi dau seama ca nu e asa ... nu m-as casatori la 24 de ani, si in orice caz, nu cu baiatul cu care urzeam planuri atunci. Atunci mi se parea ca e foarte important ce crede lumea despre mine. Acum nu mai dau 2 bani pe asta. Atunci credeam ca o promisiune e ceva maret. Acum stiu ca cele mai sincere promisiuni nu valoreaza, uneori, nimic. Atunci ma simteam frumoasa doar pentru ca se uita lumea la mine dragut si primeam tot felul de complimente de la oameni de pe strada, pe care nici macar nu ii cunosteam. Acum ma simt frumoasa pentru ca e cineva care mi-o spune in fiecare zi, din tot sufletul, din toata inima. Atunci credeam ca nu o sa pot sa am o relatie mai lunga de 2 saptamani... Acum am una de aproape 8 luni. Acum petrec mai mult timp cu Ana decat petreceam atunci (sau cel putin asa imi place sa cred ... in orice caz, vorbim mai des, asta e clar). Atunci stateam pe trepte la TNB si filosofam ... acum o fac cu alte persoane, intr-un mod diferit, si nu pe trepte la Teatru. Atunci nu mi se parea nimic in neregula cu pustanii peste care as da azi cu masina daca as putea. Atunci ieseam cu mai multi tipi odata (ma rog, pe rand) si nu vedeam nimic dubios in asta. Acum nu as mai face asta sub nicio forma.
S-au schimbat unele lucruri, altele au ramas la fel. Nu stiu exact care sunt motivele schimbarilor. Si nici nu vreau sa le aflu. Nu vreau nici sa ma intorc in trecut pentru a modifica ceva. Nu zic ca era urat atunci. A fost frumos. Pentru vremea aia.
Cu toate schimbarile, am tot ce imi doresc : familia fericita si iubitoare, iubitul perfect, pe care nu l-as schimba cu nimeni din universul asta, cea mai buna prietena cu care pot sa vorbesc orice (fie si la 3 noaptea pe mess)-da, Ana, tu erai!!, gasca cu care sa dantuiesc prin cluburi.
"Cine-ar fi crezut ca, pe nesimtite, schimbari atat de mari se pot implini..." (Eliade).
P.S: imaginea e furata de undeva, nu stiu de unde :">
lundi 17 septembre 2007
Damn!
Sunt siderata si dezgustata si intrigata. Din nou. Si pentru totdeauna probabil. Cred ca fac parte din ultima generatie cat de cat (nu prea mult ce-i drept) normala.
Ce e sub 20 de ani azi in Romania, e de kkt. Bine, nu chiar tot .. da' oricum, in masura de 90%.
E incredibil cum pustoaice si pustani de 13-18 ani isi fac conturi pe hi5 sub denumirea de pucca, clubber, fashion addict etc. Viitorul tarii, care, evident, e atat de cool, incat nu catadicseste nici macar sa invete sa scrie, dar sa mai citeasca o carte .. ca doar na, ":))))))) nu e trendy-fancy-cool sa citesti..." [si oricum pucca nu citeste, ce naiba!!] .
Copii de 18 ani scosi pe brate din cluburi pentru ca nu sunt in stare sa se mai tina pe picioare ... ii recunosti. Dintr-o mie. NOT! Hanorac cu carouri, cu patratele, cu avioane, cu stelute. Orice, multe sa fie ... Conversi. Neaparat. Cat mai colorati. Si mai de panza. Si mai incarcati. Pantaloni cu cat mai multe accesorii. De preferat insigne (sunt atat de trendy!). Par cat mai taiat-de-ei-insisi-in-oglinda. Sau de un prieten. Mai cool un pic decat ei, modelul lor. Creste. Multe. Intinse cu placa. Bretoane intinse cu placa...fete, baieti, ce mai conteaza? Cool sa fie! Sa fie haos!! Tricouri colorate cu inscriptii odioase...gen "fuck off!" , "back off!", "love sucks!". Inclin sa cred ca acesti copii minunati nu au avut jucarii cand au fost mici.
Mai departe ... e cool in continuare sa porti ochelari de soare de "clubber". Cine nu are, e cel putin "lame". Exista insa o regula pentru ochelarii astia ... de fapt, o conditie sine qua non pentru a-i purta.. ea este: oriunde, oricand. La orice ora din zi sau din noapte. Si mai ales intr-un club! Ca doar deh, jocurile de lumini si lasere de prin cluburile cool pot strica ochii micutilor /:) [Imi exprim din nou parerea ca au avut o copilarie nefericita. Toti. Cel putin asa ar avea o scuza].
Am fost sambata seara intr-un club pe care toata lumea il lauda. Nu e tocmai nou - e de cateva luni bune, dar nu reusisem sa ajung acolo (stiu, nu am fost cool la faza asta ... am fost pe genul "soooo uncool!"). In fine, foarte multe laude, mare sistem de sonorizare mare, cel mai mare din Europa de Est (da, e vorba de Session, caruia oricum nu ii va pasa ca ii fac eu reclama negativa... cum era aia cu tara libera?!). Asa .. zona era relativ ok...cotroceni, ce sa-i faci? Pacat de pustii care stateau pe jos .. pe scari, pe strada etc. Pascal Feos a fost mai mult decat ok. Prietenii mei - la fel. Si ... cam atat. Media de varsta - undeva pe la 18 ani (desi as fi putut sa bag mana in foc ca fetele alea miiiici, atat de mici - adica si eu sunt mica, dar totusi! - aveau pana in 18 .. se poarta sa fii minor si sa cunosti pe nu stiu cine si sa vii in club .. e cool chiar!). Evident, pustanii amintiti mai sus populau locul. Loc mic de altfel... prea mic pentru sistemul de sonorizare de nu stiu cati bani si nu stiu cata capacitate. Da-ma naiba, nu am trait intr-un glob de sticla, pe langa asta am mai fost si eu printr-un club, doua, dar nici chiar asa! Mai bine mai investeau din banii aia intr-un sistem de ventilatie. Cu siguranta cel pe care il avea nu facea fata nici pentru toaleta locului aluia (care, apropo, e super odioasa!). Taiai fumul cu cutitul de 7 ori si tot nu puteai sa respiri. Dar, din nou, e cool sa dai banii la intrare si sa ti se puna o stampila (pe care, just for the record, scria "Asfaltatorii S.R.L." ... cum era aia cu club de 400 de mii de euro?!) si sa stai mai mult pe afara pentru ca nu poti sa respiri inauntru. Clubul nu are garderoba. Bine,bine, si pustanii cu hanorac in carouri care fac cheta sa poata intra (pe asta chiar am auzit-o..cat de trist!) ce au facut? :( Si cand te prindea si pe tine ritmul se gasea cate unu' care in trecere se freca de tine si practic trebuia mai mult sa te feresti de altii decat sa te bucuri de motivul pentru care venisesi de fapt acolo. Eh..detalii!
Concluzii:
- nu ma mai duc in session, decat daca mi-l inchiriez eu mie pe tot si fac ce vreau acolo :D
- pustanii astia chiar sunt de kkt. Cum poti sa te consideri rebel cand esti ca o clona a celui din dreapta ta? sau din stanga ... nu e nicio diferenta.
- e bine ca incep copiii scoala, poate asa vor sta mai mult pe acasa si ne vor scuti (ok, nu sunt avocata nimanui... MA vor scuti) de prezenta lor deranjanta si sacaitoare si de kkt (pe scurt).
- azi ma tund. Am fotografiat o fetiscana cool si ma duc cu poza la hairstylist-ul meu de la etajul 3!! :x (sau nu).
- sunteti penibili, fratiiiloooooorrrrrrrrrrrr!! (p-asta nu o zic in speranta ca e vreunul d-ala care imi citeste blogul. Reprezinta doar o revarsare a frustrarilor mele in ceea ce priveste nivelul de inteligenta si modul de viata al copiilor din ziua de azi).
- copiilor care sunt inca normali probabil ca ar trebui sa le fie inaltata o statuie. O statuie pentru fiecare copil normal!
- 5 statui pe cap de copil anormal (poate in felul asta respectivul va putea, pur si simplu, sa moara?!)
Gata si cu concluziile. Probabil ca vor mai fi multe posturi despre generatia ce "va sa vina". Care( ca sa inchei in stilu-mi anost si fad) e de kkt!
Ce e sub 20 de ani azi in Romania, e de kkt. Bine, nu chiar tot .. da' oricum, in masura de 90%.
E incredibil cum pustoaice si pustani de 13-18 ani isi fac conturi pe hi5 sub denumirea de pucca, clubber, fashion addict etc. Viitorul tarii, care, evident, e atat de cool, incat nu catadicseste nici macar sa invete sa scrie, dar sa mai citeasca o carte .. ca doar na, ":))))))) nu e trendy-fancy-cool sa citesti..." [si oricum pucca nu citeste, ce naiba!!] .
Copii de 18 ani scosi pe brate din cluburi pentru ca nu sunt in stare sa se mai tina pe picioare ... ii recunosti. Dintr-o mie. NOT! Hanorac cu carouri, cu patratele, cu avioane, cu stelute. Orice, multe sa fie ... Conversi. Neaparat. Cat mai colorati. Si mai de panza. Si mai incarcati. Pantaloni cu cat mai multe accesorii. De preferat insigne (sunt atat de trendy!). Par cat mai taiat-de-ei-insisi-in-oglinda. Sau de un prieten. Mai cool un pic decat ei, modelul lor. Creste. Multe. Intinse cu placa. Bretoane intinse cu placa...fete, baieti, ce mai conteaza? Cool sa fie! Sa fie haos!! Tricouri colorate cu inscriptii odioase...gen "fuck off!" , "back off!", "love sucks!". Inclin sa cred ca acesti copii minunati nu au avut jucarii cand au fost mici.
Mai departe ... e cool in continuare sa porti ochelari de soare de "clubber". Cine nu are, e cel putin "lame". Exista insa o regula pentru ochelarii astia ... de fapt, o conditie sine qua non pentru a-i purta.. ea este: oriunde, oricand. La orice ora din zi sau din noapte. Si mai ales intr-un club! Ca doar deh, jocurile de lumini si lasere de prin cluburile cool pot strica ochii micutilor /:) [Imi exprim din nou parerea ca au avut o copilarie nefericita. Toti. Cel putin asa ar avea o scuza].
Am fost sambata seara intr-un club pe care toata lumea il lauda. Nu e tocmai nou - e de cateva luni bune, dar nu reusisem sa ajung acolo (stiu, nu am fost cool la faza asta ... am fost pe genul "soooo uncool!"). In fine, foarte multe laude, mare sistem de sonorizare mare, cel mai mare din Europa de Est (da, e vorba de Session, caruia oricum nu ii va pasa ca ii fac eu reclama negativa... cum era aia cu tara libera?!). Asa .. zona era relativ ok...cotroceni, ce sa-i faci? Pacat de pustii care stateau pe jos .. pe scari, pe strada etc. Pascal Feos a fost mai mult decat ok. Prietenii mei - la fel. Si ... cam atat. Media de varsta - undeva pe la 18 ani (desi as fi putut sa bag mana in foc ca fetele alea miiiici, atat de mici - adica si eu sunt mica, dar totusi! - aveau pana in 18 .. se poarta sa fii minor si sa cunosti pe nu stiu cine si sa vii in club .. e cool chiar!). Evident, pustanii amintiti mai sus populau locul. Loc mic de altfel... prea mic pentru sistemul de sonorizare de nu stiu cati bani si nu stiu cata capacitate. Da-ma naiba, nu am trait intr-un glob de sticla, pe langa asta am mai fost si eu printr-un club, doua, dar nici chiar asa! Mai bine mai investeau din banii aia intr-un sistem de ventilatie. Cu siguranta cel pe care il avea nu facea fata nici pentru toaleta locului aluia (care, apropo, e super odioasa!). Taiai fumul cu cutitul de 7 ori si tot nu puteai sa respiri. Dar, din nou, e cool sa dai banii la intrare si sa ti se puna o stampila (pe care, just for the record, scria "Asfaltatorii S.R.L." ... cum era aia cu club de 400 de mii de euro?!) si sa stai mai mult pe afara pentru ca nu poti sa respiri inauntru. Clubul nu are garderoba. Bine,bine, si pustanii cu hanorac in carouri care fac cheta sa poata intra (pe asta chiar am auzit-o..cat de trist!) ce au facut? :( Si cand te prindea si pe tine ritmul se gasea cate unu' care in trecere se freca de tine si practic trebuia mai mult sa te feresti de altii decat sa te bucuri de motivul pentru care venisesi de fapt acolo. Eh..detalii!
Concluzii:
- nu ma mai duc in session, decat daca mi-l inchiriez eu mie pe tot si fac ce vreau acolo :D
- pustanii astia chiar sunt de kkt. Cum poti sa te consideri rebel cand esti ca o clona a celui din dreapta ta? sau din stanga ... nu e nicio diferenta.
- e bine ca incep copiii scoala, poate asa vor sta mai mult pe acasa si ne vor scuti (ok, nu sunt avocata nimanui... MA vor scuti) de prezenta lor deranjanta si sacaitoare si de kkt (pe scurt).
- azi ma tund. Am fotografiat o fetiscana cool si ma duc cu poza la hairstylist-ul meu de la etajul 3!! :x (sau nu).
- sunteti penibili, fratiiiloooooorrrrrrrrrrrr!! (p-asta nu o zic in speranta ca e vreunul d-ala care imi citeste blogul. Reprezinta doar o revarsare a frustrarilor mele in ceea ce priveste nivelul de inteligenta si modul de viata al copiilor din ziua de azi).
- copiilor care sunt inca normali probabil ca ar trebui sa le fie inaltata o statuie. O statuie pentru fiecare copil normal!
- 5 statui pe cap de copil anormal (poate in felul asta respectivul va putea, pur si simplu, sa moara?!)
Gata si cu concluziile. Probabil ca vor mai fi multe posturi despre generatia ce "va sa vina". Care( ca sa inchei in stilu-mi anost si fad) e de kkt!
mardi 11 septembre 2007
cuvinte.de.joc
cuvinte. joc. frumos. geanta. galbena. rosie. verde. zapada. plaja. cumparaturi. carte. ciocolata. ceas. timp. balsam. suflet. muzica. fitness. telefon. sinapsa. vacanta. viitor. a reusi. esenta. egoista. cluburi. film. cafenea. rece. duminica. cizme. vocatie. noapte. ok. a iubi. pantofi. aborigen. aparat. tensiune. presiune. expansiune. intelegere. toleranta. suparata. dictionar. crema. creion. parfum. filiform. piatra. margele. a gandi. scriu. linie. prostie. prietenie. viata. ras. copac. teama. dorinta. a gresi. lumina. amestec. aroma. perie. ascult. stele. veselie. placa. tablou. gata.
Super entuziasmata ! :|
Se pare ca intr-adevar exista o parte proasta in toate lucrurile bune si o parte buna in toate lucrurile proaste.
Exemplu concret : lucru bun - nu am restante. Parte proasta : toti prietenii mei au => eu ce naiba fac? /:)
Exemplu nr. 2 : lucru bun : citesc multe carti. Parte proasta : pe toate in acelasi timp (da, stiu, tine de mine chestia asta, dar pur si simplu nu ma pot abtine :D )
Exemplu nr. 3 : lucru bun : am vazut multe filme in ultima vreme (cu Alex). Parte proasta : nu mai avem la ce film sa ne ducem, trebuie sa asteptam si sa tot asteptam. Parte proasta nr. 2 (asta e asa .. un fel de bonus) : lumea continua sa aplaude in sala. La cinematograf. Sa le spuna cineva ca incep sa se deschida stagiunile la teatru. Am vrut sa o fac eu, dar sunt mica si blonda, nu sunt o prezenta impunatoare si nu am credibilitate :-j
In alta ordine de idei, mi-ar placea sa se revina la un regim dictatorial (nu ca as fi trait pe vremurile alea, doar ca traind vremurile astea imi strica tot cheful de viata). Fara tigani! Fara libera exprimare (suntem prea prosti pentru asta), fara nimic. Ne-am dorit (mai mult altii decat mine, eu eram mica :-j) atat de mult libertatea, incat am creat singuri un haos. Sa vina al 3-lea Razboi Mondial, sa ne mutam in Belgia! Sa moara toti tiganii, toti oamenii prosti (nici ei nu-s greu de identificat), sa dispara diferentele mari intre clasele sociale! Egalitate !
Gata, fuse si se duse manifestul :">
Revin.
Exemplu concret : lucru bun - nu am restante. Parte proasta : toti prietenii mei au => eu ce naiba fac? /:)
Exemplu nr. 2 : lucru bun : citesc multe carti. Parte proasta : pe toate in acelasi timp (da, stiu, tine de mine chestia asta, dar pur si simplu nu ma pot abtine :D )
Exemplu nr. 3 : lucru bun : am vazut multe filme in ultima vreme (cu Alex). Parte proasta : nu mai avem la ce film sa ne ducem, trebuie sa asteptam si sa tot asteptam. Parte proasta nr. 2 (asta e asa .. un fel de bonus) : lumea continua sa aplaude in sala. La cinematograf. Sa le spuna cineva ca incep sa se deschida stagiunile la teatru. Am vrut sa o fac eu, dar sunt mica si blonda, nu sunt o prezenta impunatoare si nu am credibilitate :-j
In alta ordine de idei, mi-ar placea sa se revina la un regim dictatorial (nu ca as fi trait pe vremurile alea, doar ca traind vremurile astea imi strica tot cheful de viata). Fara tigani! Fara libera exprimare (suntem prea prosti pentru asta), fara nimic. Ne-am dorit (mai mult altii decat mine, eu eram mica :-j) atat de mult libertatea, incat am creat singuri un haos. Sa vina al 3-lea Razboi Mondial, sa ne mutam in Belgia! Sa moara toti tiganii, toti oamenii prosti (nici ei nu-s greu de identificat), sa dispara diferentele mari intre clasele sociale! Egalitate !
Gata, fuse si se duse manifestul :">
Revin.
lundi 3 septembre 2007
In dulcele stil... sau poate ca nu ?!
Frate, cum sa te duci in 2 zile la mai multi doctori decat toti cei la care te-ai dus in toata viata ta? /:)
Trecand peste aspectul asta, au fost si chestii care mi-au placut in ultimele zile... Ca "I now pronounce you Chuck and Larry" .. sau "A la folie.. Pas du tout" :X Sau "Parisul nu are sfarsit". Sau satisfactia pe care am simtit-o cand am aratat inelul meu (mic) de pe degetul inelar drept boului aluia care voia sa ma "cucereasca" pe Regina Elisabeta :D Si m-a intrebat siderat: "Esti maritata? " Si am zis .. "Da!" "Si ce daca? Un prieten nu strica nimanui" "Mie imi strica" "Ok :|" Sau faza cu "-mananc... - sigur mananci? -nu, imi fac unghiile" =)) Sau geanta galbena. Sau Ana per ansamblu :D Sau Alex. De fapt, si Ana si Alex. Si sor-mea, care imi trimite mesaje de incurajare! Si ai mei, care raman cei mai tari. In fine, ar mai fi cateva chestii dar sunt aproximativ secrete.
Nu mi-au placut, in schimb, mailurile disperate ale colegelor cu mariri si restante. I don't give a fuck, sa vina in Bucuresti sa se intereseze :-j Nu imi plac oamenii care aplauda la cinematograf. Inca nu ii inteleg. Nu mi-a placut chestia cu dinti strambi = viitor ratat. WTF ?! Aproximativ de kkt.
Ma duc sa ma culc. Nu de alta, dar trebuie sa plec la doctor peste vreo 5 ore.
Trecand peste aspectul asta, au fost si chestii care mi-au placut in ultimele zile... Ca "I now pronounce you Chuck and Larry" .. sau "A la folie.. Pas du tout" :X Sau "Parisul nu are sfarsit". Sau satisfactia pe care am simtit-o cand am aratat inelul meu (mic) de pe degetul inelar drept boului aluia care voia sa ma "cucereasca" pe Regina Elisabeta :D Si m-a intrebat siderat: "Esti maritata? " Si am zis .. "Da!" "Si ce daca? Un prieten nu strica nimanui" "Mie imi strica" "Ok :|" Sau faza cu "-mananc... - sigur mananci? -nu, imi fac unghiile" =)) Sau geanta galbena. Sau Ana per ansamblu :D Sau Alex. De fapt, si Ana si Alex. Si sor-mea, care imi trimite mesaje de incurajare! Si ai mei, care raman cei mai tari. In fine, ar mai fi cateva chestii dar sunt aproximativ secrete.
Nu mi-au placut, in schimb, mailurile disperate ale colegelor cu mariri si restante. I don't give a fuck, sa vina in Bucuresti sa se intereseze :-j Nu imi plac oamenii care aplauda la cinematograf. Inca nu ii inteleg. Nu mi-a placut chestia cu dinti strambi = viitor ratat. WTF ?! Aproximativ de kkt.
Ma duc sa ma culc. Nu de alta, dar trebuie sa plec la doctor peste vreo 5 ore.
mercredi 22 août 2007
Yeah... whatever... (cu varianta uareva.. )
Avem un spirit critic foarte dezvoltat. Simtim nevoia sa ne luam de altii pentru a le impune parerea noastra. Nu reusim, asa ca sfarsim prin a trage concluzii. Multe. Ne pricepem la asta. "Ala e prost". "Aia e urata". Asta pe de-o parte. Pe de alta parte, simtim nevoia sa ne "infratim" cu ceilalti...sa comunicam, sa legam o conversatie, poate,poate o iesi ceva. Suntem amabili cand cineva ne face un repros doar ca sa putem afirma, ulterior, ca "idiotul ala s-a luat de mine fara motiv". Iar idiotul la randul lui : "Ba, ce tare sunt, io m-am luat de ala si el n-a zis nimic, frate, ce mai, sunt bun!". Mai exista varianta in care, din lipsa de ocupatie (eufemistic vorbind), ne luam de oameni cu care abia ne salutam pe strada, sau, mai rau, pe care nu ii cunoastem. Pentru a le demonstra ca sunt niste prosti. "Prostii dracului care sunteti voi prosti!". Putem, de asemenea, sa apelam la ceea ce numim,argotic sau deja familiar, "pupincurism" . Adica pupat in fund. Fara sa ne dam seama ca e sub deminitatea unui om decent sa faca asta. Uhuuuu, o lume intreaga in care fiecare pupa in cur pe cineva! Ce utopie, Thomas Morus ar fi invidios! Pfff...
Si toate astea din acuta nevoie de a relationa cu cei din jur. Cu toti. Deodata. Ne luam de oameni pe strada, pe net, in mijloace de transport, in mall, la facultate. Suntem rai. Dar nu o recunoastem. Pentru ca ne credem buni. In toate sensurile, in toate privintele. Sau in orice caz, mai buni decat ceilalti. Probabil factor al progresului. Dar in cantitati mari - dauneaza. Ca orice de pe fata (si spatele - sac!) Pamantului. Planeta se supraincalzeste, creierul tau se supraincalzeste. O sa bubuie, trust me... am citit eu undeva ;) Asa ca inainte de a spune ceva, gandeste-te cat valoreaza acel ceva pentru intregul Univers. Sau pentru multii prieteni. Sau pentru 3 oameni, alesi la intamplare (eu, una..asa fac. Asa a aparut postul asta, daca nu era evident). Suntem nimic. Am aparut din nimic, fara sa stim nimic, traim in nimicnicie (slabiciune pentru cuvantul asta!) si o sa murim la fel. Foarte trist. Dezolant chiar. Ar trebui ca fiecare sa-si vada de treaba. Si sa amestece cat mai putini oameni pe care nu ii cunoaste in viata lui.
Blogul e o inventie destul de cretina. Argumente data viitoare. Sau poate ca nu.
"Parisul nu are sfarsit". Minunat! Bucurestiul are. A avut dintotdeauna.
Suntem penibili in incercarea noastra de a ne face remarcati si de a fi originali. Atat de penibili. Vorba lu' Andrei Gheorghe .. " Eu sunt cool pur si simplu. Si eu sunt celalalt cool. Pucca e amandoua".
Cineva se joaca cu nervii nostri (nostri cu un singur i, prostilor! - na! ) .
Asta e spatiul meu, fac ce vreau aici. Democratie! "Doar d-aia au murit oamenii aia in '89 " (citat din marii clasici!!!). Suntem artisti toti. Cum remarca cineva, pasionati in special de fotografie!
O sa murim toti. De batranete, de tinerete, de inima rea, de "cutremurul ala mare care o sa fie" , de meteoritul care o sa cada pe Pamant, din cauza incalzirii globale sau a efectului de sera sau a faptului ca Soarele va deveni, peste 10 la puterea 20 ani, o pitica alba iar Universul va fi format din gauri negre imense. Asadar, o sa murim. Cum ar spune nenea ala din filmul ala simpatic (la modul tampit) : "Don't have sex. 'Cause you will get pregnant and die. Just don't do it. "
Alex, te iubesc! :)
Si toate astea din acuta nevoie de a relationa cu cei din jur. Cu toti. Deodata. Ne luam de oameni pe strada, pe net, in mijloace de transport, in mall, la facultate. Suntem rai. Dar nu o recunoastem. Pentru ca ne credem buni. In toate sensurile, in toate privintele. Sau in orice caz, mai buni decat ceilalti. Probabil factor al progresului. Dar in cantitati mari - dauneaza. Ca orice de pe fata (si spatele - sac!) Pamantului. Planeta se supraincalzeste, creierul tau se supraincalzeste. O sa bubuie, trust me... am citit eu undeva ;) Asa ca inainte de a spune ceva, gandeste-te cat valoreaza acel ceva pentru intregul Univers. Sau pentru multii prieteni. Sau pentru 3 oameni, alesi la intamplare (eu, una..asa fac. Asa a aparut postul asta, daca nu era evident). Suntem nimic. Am aparut din nimic, fara sa stim nimic, traim in nimicnicie (slabiciune pentru cuvantul asta!) si o sa murim la fel. Foarte trist. Dezolant chiar. Ar trebui ca fiecare sa-si vada de treaba. Si sa amestece cat mai putini oameni pe care nu ii cunoaste in viata lui.
Blogul e o inventie destul de cretina. Argumente data viitoare. Sau poate ca nu.
"Parisul nu are sfarsit". Minunat! Bucurestiul are. A avut dintotdeauna.
Suntem penibili in incercarea noastra de a ne face remarcati si de a fi originali. Atat de penibili. Vorba lu' Andrei Gheorghe .. " Eu sunt cool pur si simplu. Si eu sunt celalalt cool. Pucca e amandoua".
Cineva se joaca cu nervii nostri (nostri cu un singur i, prostilor! - na! ) .
Asta e spatiul meu, fac ce vreau aici. Democratie! "Doar d-aia au murit oamenii aia in '89 " (citat din marii clasici!!!). Suntem artisti toti. Cum remarca cineva, pasionati in special de fotografie!
O sa murim toti. De batranete, de tinerete, de inima rea, de "cutremurul ala mare care o sa fie" , de meteoritul care o sa cada pe Pamant, din cauza incalzirii globale sau a efectului de sera sau a faptului ca Soarele va deveni, peste 10 la puterea 20 ani, o pitica alba iar Universul va fi format din gauri negre imense. Asadar, o sa murim. Cum ar spune nenea ala din filmul ala simpatic (la modul tampit) : "Don't have sex. 'Cause you will get pregnant and die. Just don't do it. "
Alex, te iubesc! :)
jeudi 16 août 2007
Din categoria "Nu e usor sa fii prost, dar cineva trebuie sa o faca..."
Din ce in ce mai multi oameni vor sa fie "cineva" ... ;)
Trist.
Trist.
jeudi 2 août 2007
Je t'aime pour toujours :x
Undeva in alta lume ne-am mai intalnit candva
Imi aduc aminte bine e vocea ta, privirea ta
Umbra ta peste ape...
Undeva in alta lume pot sa ajung cu tine doar
Mai presus de orice culme depasind orice hotar.
Vino iar, du-ma iar...
Daca n-ai fi tu, nici eu n-as fi eu
N-as putea iubi, n-as fi iubit nici eu
O lume as rascoli ...
Ca sa te stiu, sa ma stii.
Daca n-ai fi tu, nici eu n-as fi eu
Fara nici un drum si fara Dumnezeu
Dar poate te-as visa ...
Si-astepta sa apari undeva, candva...
lundi 30 juillet 2007
samedi 28 juillet 2007
:)
Postul asta este pentru toti cei care ajung, intamplator sau nu, pe blogul meu si sunt atat de intrigati incat simt nevoia sa isi spuna parerea printr-un comentariu mai mult sau mai putin idiot.
O singura chestie am de zis... nu va mai obositi sa scrieti vrute si nevrute, oricum nu ma intereseaza parerile voastre...pentru ca de cele mai multe ori trec o anumita limita (si nu ma refer la cea a bunului-simt, ea e trecuta de cei mai multi ;) ) ...
Inchei cu un citat zis de cineva mult mai destept ca mine sau ca tine : " Libertatea ta se intinde pana in punctul in care ar putea ingradi libertatea celuilalt".. Deci, ca recomandare (deloc acida cum am mai auzit), data viitoare cand aveti de zis ceva de genul "scuteste-ne cu posturile tale", amintiti-va de faptul ca oricum nu voi tine cont de sfatul vostru si va pierdeti astfel cateva minute bune scriind chestii inutile :)
Distrati-va maxim! (btw, poate ca e timpul sa profitati de vacanta, sa get a fucking life si sa lasati in pace blogurile dubioase si cretine - in speta al meu :) )
O singura chestie am de zis... nu va mai obositi sa scrieti vrute si nevrute, oricum nu ma intereseaza parerile voastre...pentru ca de cele mai multe ori trec o anumita limita (si nu ma refer la cea a bunului-simt, ea e trecuta de cei mai multi ;) ) ...
Inchei cu un citat zis de cineva mult mai destept ca mine sau ca tine : " Libertatea ta se intinde pana in punctul in care ar putea ingradi libertatea celuilalt".
Distrati-va maxim! (btw, poate ca e timpul sa profitati de vacanta, sa get a fucking life si sa lasati in pace blogurile dubioase si cretine - in speta al meu :) )
mardi 24 juillet 2007
Cea mai rosie perioada (si poate cea mai penibila)
De ieri s-a instituit in Bucuresti si in judete din partea sud-vestica si sudica a tarii, precum Dolj, Olt sau Teleorman codul rosu din cauza temperaturii care a depasit 42 (sau 41,5, nu conteaza prea mult) grade Celsius 2 zile la rand. Panica!!! Peste tot ... pe strazi, in mijloacele de transport in comun (in afara de metrou nu vad un altul convenabil), la terase, in magazine, peste tot lumea vorbeste de codul rosu.
Despre ce este vorba stim toti, doar mass-media ne informeaza clipa de clipa.
Si intr-adevar s-au luat masuri demne de respect si admiratie: cei nevoiti sa lucreze in aer liber nu vor lucra intre orele 11-18 iar numarul ambulantelor puse in circulatie a crescut considerabil !!!(acum sunt cu 3 mai multe:) ). De asemenea, un mare om, mai exact viceprimarul nostru general, ne anunta ca, citez : "Facem un apel cãtre populaţie sã evite sã iasã pe strãzi. Primãriile, regiile, ghişeele furnizorilor de utilitãţi sunt închise ziua, aşa cã nu au motive sã iasã din casã. Le sugerãm sã îşi asigure proviziile - apã, alimente - seara". Apel umanitar, fara indoiala. Asadar, de ce sa mai iesim din casa daca oricum nu avem unde sa mergem? Cel mai bine ar fi sa iesim dupa orele 20 din casa, cand temperatura ajunge doar la 37 de grade. E rezonabil. Dar si atunci e bine sa iesim doar sa ne asiguram proviziile. Din super si hipermarketuri care se inchid la 9,9 jumate. Oare daca am iesi toti asa, am apuca sa ne facem proviziile? (apa, alimente). Discutabil aspect.
In ceea ce priveste stirile televizate - pe toate posturile aceeasi stire, obsedanta, obsesiva - codul rosu in capitala. Din nou intreaga poliloghie cu sistarea activitatilor si evitarea hoinarelii pe strada. Si sfaturi. Multe sfaturi. Printre care : sa bem cat mai multe lichide - 4,5,6, 100 de litri pe zi, nu strica, ajuta!Fiecare cat poate! (asta evident daca s-a asigurat cu o seara inainte, daca nu, ghinion!); sa consumam multe legume si fructe, in special rosii si pepeni(sau pepeni rosii); sa nu ne scaldam in lacuri sau rauri ( moment in care prezentatoarea incepe sa anunte, mandra de sine si de tara in care traieste, ca patrule ale Politiei romane sunt amplasate in zone precum Colentina, Herastrau, Cismigiu; in coltul din dreapta - o imagine cu 4 tiganusi care se arunca in Dambovita - si cand te gandesti cat drum strabate mititica sa ajunga pana aici ...); si multe altele.
O stire frapanta este cea cum ca specialistii afirma ca limita suportata de corpul uman este cea de 45 de grade, peste aceasta temperatura organismul nemaisimtind caldura, ci durere. Intr-adevar, tragic. Tragi-comic mai degraba.
Trebuia sa ne gandim la lucrurile astea inainte sa ne taiem copacii si sa construim puncte de colectare a tiganilor (gen City Mall sau Carrefour Colentina). Trebuia sa ne gandim ca poate, pe undeva, la un moment dat, faptul ca ne cumparam 300 de masini si ca aruncam 3000 de sticle pe jos ne va afecta, intr-un fel sau altul. Dar ne-am dovedit a fi un popor mult prea idiot pentru a gandi pe termen lung. Si facem lucrul asta in continuare.
Ma intreb cine o fi conceput structura stirilor care ne-au invadat; in sensul ca mi-e greu sa cred ca tiganul imputit (pai zau asa!) care se arunca in Colentina si nu stie sa vorbeasca, sa scrie nici atat, nu stie decat ca e caldura mare, m..anca-t'-as(!) se uita la stirile de la ora 19 sau 23 pentru a afla ca nu e bine sa faca baie in lacuri pentru ca exista mari sanse sa moara :) Iar oamenii (mentionez oameni pentru ca tiganii nu sunt oameni), in special cei intregi la minte, e lesne de inteles ca nu vor face lucrul asta. Din ce am scris aici, deduc, cu logica mea aristotelica, faptul ca stirile respective sunt pentru oamenii care NU sunt intregi la minte. Dar - pentru ca trebuie sa existe un dar - o alta problema : ei sunt inchisi in locuri special amenajate, unde este cel mai greu de stat in vremurile acestea calduroase si colorate (in rosu): in spitale. Pentru ca nu exista aparate de aer conditionat, pacientii isi aduc ventilatoarele de acasa (probabil nebunilor, ca despre ei vorbeam, le sunt aduse de catre cineva ... sau poate nu le e cald lor?!)...si o ultima problema, si cu asta inchei : nu folositi ventilatoarele daca afara sunt mai mult de 32 de grade. Pai si atunci, cum impacam pe toata lumea?!
Despre ce este vorba stim toti, doar mass-media ne informeaza clipa de clipa.
Si intr-adevar s-au luat masuri demne de respect si admiratie: cei nevoiti sa lucreze in aer liber nu vor lucra intre orele 11-18 iar numarul ambulantelor puse in circulatie a crescut considerabil !!!(acum sunt cu 3 mai multe:) ). De asemenea, un mare om, mai exact viceprimarul nostru general, ne anunta ca, citez : "Facem un apel cãtre populaţie sã evite sã iasã pe strãzi. Primãriile, regiile, ghişeele furnizorilor de utilitãţi sunt închise ziua, aşa cã nu au motive sã iasã din casã. Le sugerãm sã îşi asigure proviziile - apã, alimente - seara". Apel umanitar, fara indoiala. Asadar, de ce sa mai iesim din casa daca oricum nu avem unde sa mergem? Cel mai bine ar fi sa iesim dupa orele 20 din casa, cand temperatura ajunge doar la 37 de grade. E rezonabil. Dar si atunci e bine sa iesim doar sa ne asiguram proviziile. Din super si hipermarketuri care se inchid la 9,9 jumate. Oare daca am iesi toti asa, am apuca sa ne facem proviziile? (apa, alimente). Discutabil aspect.
In ceea ce priveste stirile televizate - pe toate posturile aceeasi stire, obsedanta, obsesiva - codul rosu in capitala. Din nou intreaga poliloghie cu sistarea activitatilor si evitarea hoinarelii pe strada. Si sfaturi. Multe sfaturi. Printre care : sa bem cat mai multe lichide - 4,5,6, 100 de litri pe zi, nu strica, ajuta!Fiecare cat poate! (asta evident daca s-a asigurat cu o seara inainte, daca nu, ghinion!); sa consumam multe legume si fructe, in special rosii si pepeni(sau pepeni rosii); sa nu ne scaldam in lacuri sau rauri ( moment in care prezentatoarea incepe sa anunte, mandra de sine si de tara in care traieste, ca patrule ale Politiei romane sunt amplasate in zone precum Colentina, Herastrau, Cismigiu; in coltul din dreapta - o imagine cu 4 tiganusi care se arunca in Dambovita - si cand te gandesti cat drum strabate mititica sa ajunga pana aici ...); si multe altele.
O stire frapanta este cea cum ca specialistii afirma ca limita suportata de corpul uman este cea de 45 de grade, peste aceasta temperatura organismul nemaisimtind caldura, ci durere. Intr-adevar, tragic. Tragi-comic mai degraba.
Trebuia sa ne gandim la lucrurile astea inainte sa ne taiem copacii si sa construim puncte de colectare a tiganilor (gen City Mall sau Carrefour Colentina). Trebuia sa ne gandim ca poate, pe undeva, la un moment dat, faptul ca ne cumparam 300 de masini si ca aruncam 3000 de sticle pe jos ne va afecta, intr-un fel sau altul. Dar ne-am dovedit a fi un popor mult prea idiot pentru a gandi pe termen lung. Si facem lucrul asta in continuare.
Ma intreb cine o fi conceput structura stirilor care ne-au invadat; in sensul ca mi-e greu sa cred ca tiganul imputit (pai zau asa!) care se arunca in Colentina si nu stie sa vorbeasca, sa scrie nici atat, nu stie decat ca e caldura mare, m..anca-t'-as(!) se uita la stirile de la ora 19 sau 23 pentru a afla ca nu e bine sa faca baie in lacuri pentru ca exista mari sanse sa moara :) Iar oamenii (mentionez oameni pentru ca tiganii nu sunt oameni), in special cei intregi la minte, e lesne de inteles ca nu vor face lucrul asta. Din ce am scris aici, deduc, cu logica mea aristotelica, faptul ca stirile respective sunt pentru oamenii care NU sunt intregi la minte. Dar - pentru ca trebuie sa existe un dar - o alta problema : ei sunt inchisi in locuri special amenajate, unde este cel mai greu de stat in vremurile acestea calduroase si colorate (in rosu): in spitale. Pentru ca nu exista aparate de aer conditionat, pacientii isi aduc ventilatoarele de acasa (probabil nebunilor, ca despre ei vorbeam, le sunt aduse de catre cineva ... sau poate nu le e cald lor?!)...si o ultima problema, si cu asta inchei : nu folositi ventilatoarele daca afara sunt mai mult de 32 de grade. Pai si atunci, cum impacam pe toata lumea?!
mercredi 11 juillet 2007
Fericirea-i un lucru mic ... un pitic...
Vacanta mea la Paris a fost un vis...nu, nu fac rime si nici nu ma refer la numele blogului meu. A fost pur si simplu ce s-a intamplat. Ce s-a intamplat acolo, in timp ce altii erau fericiti, necajiti, suparati sau poate pur si simplu anosti, veseli si agitati sau monotoni si banali.
A fost cu siguranta o experienta pe care nu o voi uita. Nu doar pentru ca am mers cu Alex sau pentru ca e vorba de Paris, ci pentru ca am invatat multe din calatoria asta, am aflat lucruri despre ceea ce ma inconjoara, despre cei pe care ii iubesc, am facut chestii inedite, am vazut o gramada de locuri misto, am invatat ca o vacanta perfecta inseamna mult mai mult decat un bronz de invidiat, am invatat ca poti sa fii fericit chiar si cu o geanta adidas pe Avenue Montaigne, unde "haute-couture-istii" (N.B: inventez cuvinte :) ) isi afiseaza ultimele colectii prada, gucci, dior & co., am inteles pe deplin insemnatatea dictonului "Carpe diem!" , am iubit mai mult decat mi-am inchipuit vreodata ca voi putea iubi pe cineva ... atat de mult incat daca toata dragostea mea s-ar transforma intr-un bloc maaare de sticla si s-ar sparge, toti oamenii de pe planeta ar putea lua cate o bucata si eu tot l-as iubi enorm pe Alex (da,da, stiu, clisee...cui ii pasa? mie una - nu). Am imprumutat cumva din nonsalanta francezilor (asta in mod clar) si din finetea damelor de acolo(asta nu, imi place sa cred numai :P ). Am descoperit ca ma descurc mult mai bine in franceza decat mi-am imaginat eu (hehe...doar n-am invatat-o 13 ani degeaba :D ) si ca intr-adevar pot purta o discutie inteligenta si pot avea un discurs coerent si argumentat (dar despre asta in capitolul urmator - "Cum sa devii plin de tine in numai 10 pasi" :) ).
Voiam sa mai scriu o chestie interesanta, dar mi-am adus aminte de un citat (nu mai stiu de unde) : "Traieste azi ca si cum daca ar fi sa mori maine sa nu regreti nimic, iar daca ar fi sa traiesti sa o poti face cu capul ridicat". Recomand (avand in vedere ca pot sa ma mandresc cu faptul ca fac asta de ceva vreme incoace) reflectarea cu atentie asupra lui si aplicarea - asijderea :P
Am realizat - abia acum - ca intr-adevar detaliile si lucrurile marunte aduc fericirea si fac diferenta. Ploaia care nu mai contenea in timp ce noi cautam disperati un taxi, curcubeul de la Disneyland care ne-a surprins spunandu-ne "Te iubesc!", zambetul de pe chipul lui atunci cand si-a luat palaria tip Indiana Jones (isn't that sweet? :) ), imbratisarile lungi de dimineata sau holul colorat al hotelului, tachinarile care se sfarseau cu sarutari lungi si apasate sau poate doar ranjetul tamp al menajerei care se vede in camera cu noi desi la usa scrie mare si rosu "Do not disturb!" ...toate sunt doar o mica parte din chestii de care am invatat sa ma bucur pentru ca nu stiu cand sau cat vor mai fi.
Alex, je t'aime, Paris, je t'aime ... ! da,da, stiu, toata lumea iubeste Parisul, pentru ca e Parisul, si asta spune tot ... asa, si? ce-mi pasa mie de toata lumea? Imi pasa de mine, de noi, de lumea noastra, pe care ne-am construit-o cu atata grija si dragoste si care e acum atat de mare, de iubirea noastra ce creste cu fiecare secunda, de Universul nostru, atat de mare si de colorat, cu sentimente atat de puternice si de colorate... Da, traiesc intr-un univers de sentimente colorate :) (si nu, nu e numai versul din melodia lui Internullo - pentru cunoscatori).
A nu se intelege ca, prin faptul ca nu imi pasa de cliseele astea, ma complac intr-o situatie de mediocritate - nicidecum. Doar ca am invatat sa privesc un pic altfel lucrurile. Un pic mai mult. In fond, intotdeauna exista two sides of the story... :)
A fost cu siguranta o experienta pe care nu o voi uita. Nu doar pentru ca am mers cu Alex sau pentru ca e vorba de Paris, ci pentru ca am invatat multe din calatoria asta, am aflat lucruri despre ceea ce ma inconjoara, despre cei pe care ii iubesc, am facut chestii inedite, am vazut o gramada de locuri misto, am invatat ca o vacanta perfecta inseamna mult mai mult decat un bronz de invidiat, am invatat ca poti sa fii fericit chiar si cu o geanta adidas pe Avenue Montaigne, unde "haute-couture-istii" (N.B: inventez cuvinte :) ) isi afiseaza ultimele colectii prada, gucci, dior & co., am inteles pe deplin insemnatatea dictonului "Carpe diem!" , am iubit mai mult decat mi-am inchipuit vreodata ca voi putea iubi pe cineva ... atat de mult incat daca toata dragostea mea s-ar transforma intr-un bloc maaare de sticla si s-ar sparge, toti oamenii de pe planeta ar putea lua cate o bucata si eu tot l-as iubi enorm pe Alex (da,da, stiu, clisee...cui ii pasa? mie una - nu). Am imprumutat cumva din nonsalanta francezilor (asta in mod clar) si din finetea damelor de acolo(asta nu, imi place sa cred numai :P ). Am descoperit ca ma descurc mult mai bine in franceza decat mi-am imaginat eu (hehe...doar n-am invatat-o 13 ani degeaba :D ) si ca intr-adevar pot purta o discutie inteligenta si pot avea un discurs coerent si argumentat (dar despre asta in capitolul urmator - "Cum sa devii plin de tine in numai 10 pasi" :) ).
Voiam sa mai scriu o chestie interesanta, dar mi-am adus aminte de un citat (nu mai stiu de unde) : "Traieste azi ca si cum daca ar fi sa mori maine sa nu regreti nimic, iar daca ar fi sa traiesti sa o poti face cu capul ridicat". Recomand (avand in vedere ca pot sa ma mandresc cu faptul ca fac asta de ceva vreme incoace) reflectarea cu atentie asupra lui si aplicarea - asijderea :P
Am realizat - abia acum - ca intr-adevar detaliile si lucrurile marunte aduc fericirea si fac diferenta. Ploaia care nu mai contenea in timp ce noi cautam disperati un taxi, curcubeul de la Disneyland care ne-a surprins spunandu-ne "Te iubesc!", zambetul de pe chipul lui atunci cand si-a luat palaria tip Indiana Jones (isn't that sweet? :) ), imbratisarile lungi de dimineata sau holul colorat al hotelului, tachinarile care se sfarseau cu sarutari lungi si apasate sau poate doar ranjetul tamp al menajerei care se vede in camera cu noi desi la usa scrie mare si rosu "Do not disturb!" ...toate sunt doar o mica parte din chestii de care am invatat sa ma bucur pentru ca nu stiu cand sau cat vor mai fi.
Alex, je t'aime, Paris, je t'aime ... ! da,da, stiu, toata lumea iubeste Parisul, pentru ca e Parisul, si asta spune tot ... asa, si? ce-mi pasa mie de toata lumea? Imi pasa de mine, de noi, de lumea noastra, pe care ne-am construit-o cu atata grija si dragoste si care e acum atat de mare, de iubirea noastra ce creste cu fiecare secunda, de Universul nostru, atat de mare si de colorat, cu sentimente atat de puternice si de colorate... Da, traiesc intr-un univers de sentimente colorate :) (si nu, nu e numai versul din melodia lui Internullo - pentru cunoscatori).
A nu se intelege ca, prin faptul ca nu imi pasa de cliseele astea, ma complac intr-o situatie de mediocritate - nicidecum. Doar ca am invatat sa privesc un pic altfel lucrurile. Un pic mai mult. In fond, intotdeauna exista two sides of the story... :)
samedi 30 juin 2007
Departe de casa :)
Acolo voi pleca astazi (zic astazi pentru ca e trecut de 12). Mai exact, Paris, visul meu de-o viata (multumesc pe aceasta cale alor mei - nu ca nu as fi facut-o in person - pentru ca mi-au indeplinit, din nou, un vis).
Si nu plec cu oricine, ci cu baiatul pe care il iubesc si care ma iubeste :x
Plina de multumire,de recunostinta si mai ales de dragoste fata de ai mei, fata de Alex, ma indrept catre orasul iubirii...acolo unde mi-am dorit dintotdeauna sa ajung.
Imi dau seama acum ca toate lucrurile se desfasoara dupa o anumita oranduire si ca nimic nu se intampla "just because" ... toate sunt foarte bine calculate. Exista un destin pentru fiecare. Asta e al meu - si e fericit!
Vacanta placuta tuturor!
Si nu plec cu oricine, ci cu baiatul pe care il iubesc si care ma iubeste :x
Plina de multumire,de recunostinta si mai ales de dragoste fata de ai mei, fata de Alex, ma indrept catre orasul iubirii...acolo unde mi-am dorit dintotdeauna sa ajung.
Imi dau seama acum ca toate lucrurile se desfasoara dupa o anumita oranduire si ca nimic nu se intampla "just because" ... toate sunt foarte bine calculate. Exista un destin pentru fiecare. Asta e al meu - si e fericit!
Vacanta placuta tuturor!
mercredi 27 juin 2007
Sunt.... :D
Nu mi-a placut mie leapsa in copilarie :D
Am primit un tag de la Noni pe care din pacate nu am cum sa-l dau mai departe (mai exact nu am cui sa-l dau mai departe, blogul meu e "ferit de ochii lumii" - intr-o exprimare delicata :)) )
Anyway, o sa scriu un pasaj dintr-o carte pe care o sa o deschid la pagina 111. E o carte pe care o citesc acum, in paralel cu vreo alte 3 din nefericire (sau poate nu chiar) - am prostul obicei de a citi mai multe carti deodata, culmea e ca nu incurc niciodata personaje sau nu mi se intampla sa nu mai stiu despre ce e vorba, inclin sa cred ca sunt un geniu pe de-o parte, pe de alta parte sunt convinsa de lucrul asta :) (glumesc, evident.. mi-o spun mie ca sa nu mi se urce la cap :) )
Asadar:
"Exista multa bucurie in neliniste si multa voluptate in suferinta, din moment ce omului ii poate fi teama de orice mantuire ca de o mantuire inainte de vreme. Este ca si cum odata efortul transfigurator realizat, ne-ar fi teama ca ne-am pierdut pe noi insine. De cate ori pana acum omul nu s-ar fi putut mantui daca ar fi voit? Dar se vede ca suferinta descopera lumi ce pot inabusi amintirea si regretul paradisului."
[Emil Cioran - "Cartea Amagirilor" ]
Am primit un tag de la Noni pe care din pacate nu am cum sa-l dau mai departe (mai exact nu am cui sa-l dau mai departe, blogul meu e "ferit de ochii lumii" - intr-o exprimare delicata :)) )
Anyway, o sa scriu un pasaj dintr-o carte pe care o sa o deschid la pagina 111. E o carte pe care o citesc acum, in paralel cu vreo alte 3 din nefericire (sau poate nu chiar) - am prostul obicei de a citi mai multe carti deodata, culmea e ca nu incurc niciodata personaje sau nu mi se intampla sa nu mai stiu despre ce e vorba, inclin sa cred ca sunt un geniu pe de-o parte, pe de alta parte sunt convinsa de lucrul asta :) (glumesc, evident.. mi-o spun mie ca sa nu mi se urce la cap :) )
Asadar:
"Exista multa bucurie in neliniste si multa voluptate in suferinta, din moment ce omului ii poate fi teama de orice mantuire ca de o mantuire inainte de vreme. Este ca si cum odata efortul transfigurator realizat, ne-ar fi teama ca ne-am pierdut pe noi insine. De cate ori pana acum omul nu s-ar fi putut mantui daca ar fi voit? Dar se vede ca suferinta descopera lumi ce pot inabusi amintirea si regretul paradisului."
[Emil Cioran - "Cartea Amagirilor" ]
mercredi 20 juin 2007
Luv my life :x
Acum am observat ca ultimele 3 posturi ale mele sunt legate de trecut, intr-o maniera mai mult sau mai putin directa sau proprie.
Nu, nu traiesc in trecut in cazul in care avea cineva indoieli. Nu imi pare rau de nimic din ceea ce am facut sau din ceea ce poate nu am facut in trecut. Nu tanjesc dupa trecut, nu mi-e dor de el. Nu mi-e rusine cu trecutul meu (in aceeasi ordine de idei, nu stiu in ce masura as putea spune ca ma mandresc cu el :D ).
Mi-e dor, cel mult, de anumite stari pe care le aveam in trecut. Dar nici macar atat, pentru ca ele erau infime in comparatie cu starile prin care trec in prezent. Asta din simplul motiv (?!) ca iubesc si sunt iubita... iar lucrul asta spune cam tot. In definitiv, toate schimbarile majore din viata cuiva se petrec din cauza/datorita iubirii.
Asadar, traiesc cat se poate de ancorata in prezent, cu idealuri, vise, sperante si dorinte care se implinesc, inconjurata de oameni care chiar ma iubesc si ma accepta (asa zanatica,ametita,"fetita-scai",blonda si albastra si cenusie -la par, evident- vesela, isterica, deprimata, plictisita, agasa(n)ta, galagioasa etc) asa cum sunt, care totusi ma critica si spun ce au de spus, care au fost alaturi de mine atunci cand am avut cu adevarat nevoie, inconjurata si de oameni care se intereseaza din cand in cand de soarta mea printr-un telefon sau printr-un offline pe mess, de oameni cu care ma intalnesc la 12 ziua pentru ca vor sa ma vada sau de oameni care ma suna la 3 dimineata sa-mi ceara o parere (ce-i drept, cei care conteaza cu adevarat sunt cei din prima categorie).
Pot sa spun, fara sa gresesc, ca viata mea e exact cum imi doream sa fie. Cel putin acum, la 20 de ani!
Nu, nu traiesc in trecut in cazul in care avea cineva indoieli. Nu imi pare rau de nimic din ceea ce am facut sau din ceea ce poate nu am facut in trecut. Nu tanjesc dupa trecut, nu mi-e dor de el. Nu mi-e rusine cu trecutul meu (in aceeasi ordine de idei, nu stiu in ce masura as putea spune ca ma mandresc cu el :D ).
Mi-e dor, cel mult, de anumite stari pe care le aveam in trecut. Dar nici macar atat, pentru ca ele erau infime in comparatie cu starile prin care trec in prezent. Asta din simplul motiv (?!) ca iubesc si sunt iubita... iar lucrul asta spune cam tot. In definitiv, toate schimbarile majore din viata cuiva se petrec din cauza/datorita iubirii.
Asadar, traiesc cat se poate de ancorata in prezent, cu idealuri, vise, sperante si dorinte care se implinesc, inconjurata de oameni care chiar ma iubesc si ma accepta (asa zanatica,ametita,"fetita-scai",blonda si albastra si cenusie -la par, evident- vesela, isterica, deprimata, plictisita, agasa(n)ta, galagioasa etc) asa cum sunt, care totusi ma critica si spun ce au de spus, care au fost alaturi de mine atunci cand am avut cu adevarat nevoie, inconjurata si de oameni care se intereseaza din cand in cand de soarta mea printr-un telefon sau printr-un offline pe mess, de oameni cu care ma intalnesc la 12 ziua pentru ca vor sa ma vada sau de oameni care ma suna la 3 dimineata sa-mi ceara o parere (ce-i drept, cei care conteaza cu adevarat sunt cei din prima categorie).
Pot sa spun, fara sa gresesc, ca viata mea e exact cum imi doream sa fie. Cel putin acum, la 20 de ani!
mardi 19 juin 2007
A fost odata ...
"A fost odata un baiat. Locuia intr-un orasel care nu mai exista, intr-o casa care nu mai exista, la marginea unui maidan care nu mai exista,un maidan unde puteai descoperi totul si unde totul era posibil. Un bat putea fi o sabie. O pietricica putea fi un diamant. Un copac - un castel.
A fost odata un baiat care locuia intr-o casa langa un maidan dincolo de care era o fata care nu mai exista. Nascoceau impreuna o mie de jocuri. Ea era regina, el era regele. Impreuna, adunau lumea in pumni.
A fost odata un baiat care iubea o fata, iar rasul ei era o intrebare pentru al carei raspuns ar fi meritat sa-si dedice intreaga viata... "
[Nicole Krauss - "Istoria Iubirii"]
dimanche 17 juin 2007
Mais où sont les vacances d'antan?
Mi-e dor de vremurile in care eram copil si nu aveam griji, probleme, nici macar nevoi. Nu ca acum as avea prea multe - dar in timp s-au acumulat si simt ca nu mai pot sa ma bucur din tot sufletul de diferite lucruri, mai mult sau mai putin simple, asa cum o faceam in copilarie.
M-a obosit foarte tare sesiunea asta. De fapt nu atat sesiunea intreaga, cat numai o zi de dinaintea fiecarui examen important, zi in care trebuia sa recuperez ce nu invatasem intr-un semestru intreg, sa parcurg materia si sa fac tot felul de schite si scheme. Si, in ciuda faptului ca am avut pe 14 ultimul examen si nici restanta de pe primul semestru nu am, care sa fie data acum, parca nu pot sa ma bucur ca lumea de vacanta, de vara, nu pot sa ma obisnuiesc cu ideea ca de acum incolo, timp de 2 luni cel putin (asta daca iau examenul la RP :D ), o sa fac ce vreau eu, o sa fiu cum vreau eu, o sa dorm cat vreau etc.
M-am gandit la diverse motive: ori din cauza ca fac lucrurile astea tot timpul, fie ca e vacanta, fie ca a 2-a zi merg la facultate, ori viata de facultate din anul I s-a tradus pentru mine drept cvasivacanta :D, ori din cauza ca prietenii mei (inclusiv Alex) nu au terminat sesiunea, ori poate pentru ca sunt prea cretina :)
Ar mai fi si faptul ca intotdeauna am avut libertatea pe care mi-am dorit-o, deci vacanta pentru mine nu inseamna in niciun caz venit mai tarziu acasa :D
Cert e ca nici mini-vacanta de la mare (de unde m-am intors bronzata, arsa si racita, iubind, iubita, dezamagita, intrigata), nici planurile mele pentru vara, nici nimic nu ma poate convinge ca, intr-adevar, am luat vacanta, "vacanta mare, de vara" pe care o asteapta toata lumea.
Dar, evident, o sa-mi treaca starea asta, that's for sure ... :D doar am atatea ganduri pentru lunile ce vin! :x
mercredi 13 juin 2007
À la recherche du temps perdu...
Mi-am dat seama ca oameni carora chiar le pasa de mine la un anumit moment dat sunt acum pe drumul lor, drum care e paralel cu al meu...
Cred ca e unul dintre cele mai grele lucruri care exista pe lumea asta: sa iti dai seama ca relatiile tale cu o persoana la care ai tinut candva s-au schimbat. Ca persoana respectiva nu se mai gandeste la tine. Nu mai esti TU centrul ei de interes, nu mai reprezinti mare lucru pentru ea...
E dificil sa realizezi si sa accepti ideea ca o persoana pentru care ai insemnat foarte mult la un moment dat poate iesi, pur si simplu, fara explicatii si fara prea multa valva, din viata ta.
Nu poti decat sa privesti in gol (as adauga : ca prostul) si sa te gandesti ca era frumos inainte. Si sa te prefaci... sa te prefaci ca totul e ok.
Iti amintesti de diminetile reci de iarna in care strabateam podul de la Izvor ca sa ajungem la liceu? Sau poate de cele in care ne opream intai in cafeneaua de pe colt, cafeneaua "noastra", pentru ca stiam destula gramatica ... De zilele caniculare de vara in care am facut plaja pe terasa? Sau de ziua in care ti s-a facut rau si am coborat la Timpuri Noi? De atunci, statia aia a ramas cu un "ceva", dar nu deprimant, ci dimpotriva. Acolo coboram de fiecare data cand nu ne mai puteam opri din ras si lumea se uita dubios la noi. Orele lungi si plictisitoare de filosofie (nu reuseam niciodata sa inteleg cate intelegeai tu de la madame Poho),cele de geografie unde nu ne permiteam sa radem ca la matematica, spre exemplu, mult asteptatele pauze cand ne intorceam cu bratele pline de porcarii de la magazinul de la parter ... :D Ce frumos era!
Ziua in care am implinit 19 ani, in Nemo,apoi ziua in care ai implinit tu 19 ani, in Metropolis/Everest, in care eram asa fericite, asa vesele, asa deschise, asa "noi"...
Vara lui 2006 a fost cea care ne-a apropiat cel mai mult. Numai noi stim cate am facut, prin cate cluburi/baruri/terase ne-am perindat.
Dar de perioada cu bacul iti amintesti? Cate emotii aveam..insa tu ai fost mereu acolo. Erai prima care afla de vreo cearta sau de vreo impacare, de vreo intalnire sau de vreo despartire.
Te-ai bucurat alaturi de mine cand m-am bucurat eu si ai suferit alaturi de mine cand am suferit eu. Mai stii cand veneai in unele seri de sambata la mine, sa ma iei, ne maimutaream un pic ( = intins paru', refacut machiaju', parfumat) si plecam in cluburi in care dansam pana la epuizare?
Pe dubiosu' ala cu intrevederea il mai stii? :)) Sau poate pe Lucian... =))
Imi aduc aminte cum tremurai ca o curca (apropo, curcile tremura?) la proba orala de la admitere..am fost alaturi de tine.
Mai stii cat am ras la "Legaturi bolnavicioase"? Sau cand am plecat din sala, de la mijlocul randului,la "Negutatorul din Venetia"... orele de shopping in care nu gaseam ce voiam sau ceva ce sa ne placa... zilele in care strabateam orasul in lung si in lat in cautarea unor locuri noi si frumoase, "unde sa ne placa si unde sa mai mergem"... toti taximetristii dubiosi peste care am dat cateodata...
Iti amintesti cand, intr-o seara, te-am lasat acasa, apoi m-ai sunat sa imi spui sa vin la tine pentru a vedea stelele cazatoare? M-am intors..a fost una dintre cele mai frumoase nopti. Si cu siguranta, cea mai plina de dorinte :)
Mai stii cand nu am gasit nimic pe gustul nostru intr-o noapte in oras si am luat un taxi, ne-am oprit la Mc la Dristor si am mers la tine sa mancam ca nesatulele? :))
Cand am fost sa ne aranjam inainte de bal iti amintesti? Sau poate de momentul "buna seara, avem si noi o masa?"
"Pagaaaal, te iubiiiim!" pe Magheru, "cantarile" din Chicago, scrisorile noastre, ziua de pe treptele de la TNB, grijile pe care ni le-am facut in legatura cu bacul, cu admiterea, cu rochia de bal... sau seara in care ne-am facut poze la picioare, sau ziua cand ne-am pozat umbrele... Mai stii cand aveam telefoane la fel? :)
Daca mai tii minte cum te exasperam de fiecare data la KFC, nu te mai intreb..cu siguranta nu ai uitat (uite, ai scapat de chestia asta pana la urma...). Tot ce a urmat dupa nu mai are prea mare importanta.
Sunt in cautarea acelor vremuri pe care le-am pierdut pe undeva pe drum...
Poate ca undeva, candva, le vom regasi si ne vom regasi.
[to a very special person]
mercredi 6 juin 2007
Think pink! :)
Pe masura ce inaintezi in viata, descoperi ca pana si persoana care nu trebuia sa te dezamageasca vreodata, probabil o va face. Vei avea inima franta cel putin o data si de fiecare data va fi din ce in ce mai rau. Vei frange si tu inimi, asa ca adu-ti aminte cum te-ai simtit cand sufereai. Te vei certa cu cel mai bun prieten. Iti vei invinui noul iubit/noua iubita pentru ce a facut cel/cea de dinainte. Vei plange pentru ca timpul trece prea repede, si, poate, vei pierde pe cineva drag. Asa ca fa poze, razi mult, iubeste ca si cum nu ai fost niciodata ranit din dragoste si ca si cum nu vei fi niciodata ranit. Danseaza, plimba-te, alearga, bucura-te de ploaia de vara care te face fleasca sau de primii fulgi de zapada, de cartea pe care ti-ai cumparat-o, de gandul ca intr-o zi poate vei ajunge acolo unde iti doresti, bucura-te de tot ce te inconjoara. Pentru ca, pentru fiecare saizeci de secunde in care stai suparat, pierzi un minut din viata, iar dupa ce ti-ai pierdut toate minutele, nu te vei mai putea bucura de nimic...
California Dreamin'
Prea tare filmul... desi aduce prejudicii serioase imaginii Romaniei, per ansamblu, de la populatie si pana la sistemul de guvernare :| Oricum, merita vazut, in fapt nu reda decat realitatea, realitatea in care traim, care ne inconjoara, atat de trista si de murdara, atat de plina se sperante si de nimicitoare de vise.
Vizionare placuta!
Vizionare placuta!
lundi 4 juin 2007
:|
M-am plictisiiiiiiiiit! Ma enerveaza la culme sesiunea asta, cu tot ce presupune ea. Si nu, nu ma intereseaza ca nu sunt singura care are examene si care e in sesiune. Pentru ca nu toata lumea reactioneaza la fel, oamenii nu sunt identici.
Ideea e ca am citit o gramada si parca nici nu s-au miscat alea de acolo :| Uof! Vreau sa vina 15 iunie. Mai repede daca se poate! :D Vreau sa se termine odata sa pot sa ma bucur si eu ca lumea de vara, de soare, de mare ("cu prietenii pe viata.. :) ), de Alex, de tot.
Ma duc sa invat (ce frustrant, inveti ca un bou toata viata si tot prost mori 8-/ ).
Buna dimineata si voua!
jeudi 31 mai 2007
Je t'aime, melancolie!
Timp... incotro mergi?
Spre ce meleaguri noi
Grabit alergi?
Cum.... poti intr-o zi
Sa schimbi in oameni mari
Niste copii ?
Azi...in pod pitit
Sta ursuletul carn
Ieri mult iubit...
Si... vrei ori nu vrei...
Anii de scoala, vezi, se duc si ei...
Ani de liceu, cu emotii la romana,
Scumpii ani de liceu, cand la mate dai de greu...
Ani de liceu, cand tii soarele in mana
Si te crezi legendar Prometeu...
Ani de liceu, cand se-ntampla-o tragedie
Fiindca el te-a vazut la un film c-un alt baiat
Ani de liceu, impletind cu poezie
Tot ce ai tu mai bun, mai curat...
Timp, nu fi hain...
Sa mai fim liceeni macar putin...
Nu...goni grabit...
Anii de aur ce... ne-ai daruit
Ani de liceu, cu prietenii pe viata
Scumpii ani de liceu,
Ti-i vei aminti mereu...
Ani de liceu, enigmatica prefata
La romanul ce e doar al meu ...
Ani de liceu, cand in recreatia mare
Te ascunzi ca sa poti inc-o data repeta...
Ani de liceu, cand o ora-un an iti pare
Fiindca stii ca te va asculta...
Ani... ani de liceu... :)
Cand eram in liceu eram nemultumita ca nu am si eu un grup de prieteni compact,ca nu am prieten (as in boyfriend), ca dadeam teze si lucrari si ma ascultau diversi profi la diverse materii, ca trebuia sa dau bacul (era un moment inevitabil), ca voi termina liceul si se va termina viata mea draguta de pana atunci.
Acum, la facultate, sunt din nou nemultumita. Ca sunt in sesiune, ca am tot felul de proiecte, ca am cursuri cu foaie de prezenta, ca ma plictisesc oamenii de acolo, ca e frig (iarna si vara), ca profii au mari pretentii de la mine (ok, de la noi toti :P ), ca trebuie sa stau sa-mi caut salile in care am cursuri (nici pana in ziua de azi nu le stiu), ca o sa am restante, ca o sa trebuiasca sa invat pentru ele etc.
Cred ca o sa fiu o nemultumita toata viata :D
Pe de alta parte, intotdeauna mi-a placut viata mea. Chiar si atunci cand eram deprimata ca nu am si eu prieten, ca toata lumea buna. Acum il am pe cel mai bun! :)
Am fost cum nu era nimeni ... iar pentru aspectul asta ar trebui un post separat. Acum, nimeni nu mai e cum sunt eu (pentru asta - de asemenea).
Acestea fiind zise, ma duc sa citesc despre particularitati ale gestualitatii in cultura coreeana si despre trasaturi ale proxemicii in cultura franceza (nu ca m-ar interesa in mod deosebit - da' daca-i musai, ii musai :) ). Asta printre multe altele ... Bonne nuit!
Spre ce meleaguri noi
Grabit alergi?
Cum.... poti intr-o zi
Sa schimbi in oameni mari
Niste copii ?
Azi...in pod pitit
Sta ursuletul carn
Ieri mult iubit...
Si... vrei ori nu vrei...
Anii de scoala, vezi, se duc si ei...
Ani de liceu, cu emotii la romana,
Scumpii ani de liceu, cand la mate dai de greu...
Ani de liceu, cand tii soarele in mana
Si te crezi legendar Prometeu...
Ani de liceu, cand se-ntampla-o tragedie
Fiindca el te-a vazut la un film c-un alt baiat
Ani de liceu, impletind cu poezie
Tot ce ai tu mai bun, mai curat...
Timp, nu fi hain...
Sa mai fim liceeni macar putin...
Nu...goni grabit...
Anii de aur ce... ne-ai daruit
Ani de liceu, cu prietenii pe viata
Scumpii ani de liceu,
Ti-i vei aminti mereu...
Ani de liceu, enigmatica prefata
La romanul ce e doar al meu ...
Ani de liceu, cand in recreatia mare
Te ascunzi ca sa poti inc-o data repeta...
Ani de liceu, cand o ora-un an iti pare
Fiindca stii ca te va asculta...
Ani... ani de liceu... :)
Cand eram in liceu eram nemultumita ca nu am si eu un grup de prieteni compact,ca nu am prieten (as in boyfriend), ca dadeam teze si lucrari si ma ascultau diversi profi la diverse materii, ca trebuia sa dau bacul (era un moment inevitabil), ca voi termina liceul si se va termina viata mea draguta de pana atunci.
Acum, la facultate, sunt din nou nemultumita. Ca sunt in sesiune, ca am tot felul de proiecte, ca am cursuri cu foaie de prezenta, ca ma plictisesc oamenii de acolo, ca e frig (iarna si vara), ca profii au mari pretentii de la mine (ok, de la noi toti :P ), ca trebuie sa stau sa-mi caut salile in care am cursuri (nici pana in ziua de azi nu le stiu), ca o sa am restante, ca o sa trebuiasca sa invat pentru ele etc.
Cred ca o sa fiu o nemultumita toata viata :D
Pe de alta parte, intotdeauna mi-a placut viata mea. Chiar si atunci cand eram deprimata ca nu am si eu prieten, ca toata lumea buna. Acum il am pe cel mai bun! :)
Am fost cum nu era nimeni ... iar pentru aspectul asta ar trebui un post separat. Acum, nimeni nu mai e cum sunt eu (pentru asta - de asemenea).
Acestea fiind zise, ma duc sa citesc despre particularitati ale gestualitatii in cultura coreeana si despre trasaturi ale proxemicii in cultura franceza (nu ca m-ar interesa in mod deosebit - da' daca-i musai, ii musai :) ). Asta printre multe altele ... Bonne nuit!
mardi 29 mai 2007
Don't speak
"You and me
We used to be together
Everyday together always
I really feel
That I'm losing my best friend
I can't believe
This could be the end
It looks as though you're letting go
And if it's real
Well I don't want to know
Don't speak
I know just what you're saying
So please stop explaining
Don't tell me cause it hurts
Don't speak
I know what you're thinking
I don't need your reasons
Don't tell me cause it hurts
Our memories
Well, they can be inviting
But some are altogether
Mighty frightening
As we die, both you and I
With my head in my hands
I sit and cry
Don't speak
I know just what you're saying
So please stop explaining
Don't tell me cause it hurts
Don't speak
I know what you're thinking
I don't need your reasons
Don't tell me cause it hurts
It's all ending
I gotta stop pretending who we are...
You and me I can see us dying...are we?
Don't speak
I know just what you're saying
So please stop explaining
Don't tell me cause it hurts
Don't speak
I know what you're thinking
I don't need your reasons
Don't tell me cause it hurts
Don't tell me cause it hurts!
I know what you're saying
So please stop explaining"
The End
We used to be together
Everyday together always
I really feel
That I'm losing my best friend
I can't believe
This could be the end
It looks as though you're letting go
And if it's real
Well I don't want to know
Don't speak
I know just what you're saying
So please stop explaining
Don't tell me cause it hurts
Don't speak
I know what you're thinking
I don't need your reasons
Don't tell me cause it hurts
Our memories
Well, they can be inviting
But some are altogether
Mighty frightening
As we die, both you and I
With my head in my hands
I sit and cry
Don't speak
I know just what you're saying
So please stop explaining
Don't tell me cause it hurts
Don't speak
I know what you're thinking
I don't need your reasons
Don't tell me cause it hurts
It's all ending
I gotta stop pretending who we are...
You and me I can see us dying...are we?
Don't speak
I know just what you're saying
So please stop explaining
Don't tell me cause it hurts
Don't speak
I know what you're thinking
I don't need your reasons
Don't tell me cause it hurts
Don't tell me cause it hurts!
I know what you're saying
So please stop explaining"
The End
dimanche 27 mai 2007
De ce?
Zeci de intrebari se nasc in fiecare minut in capul meu. Probabil nu doar in al meu, pentru ca, nu-i asa, nu doar ca toata lumea are ceva de spus(desi de cele mai multe ori ar fi preferabil sa taca naibii din gura unii oameni), dar toti vrem sa intrebam cate ceva, nu atat dintr-o acuta nevoie de cunoastere (cine mai pune intrebari inteligente astazi?), ci probabil dintr-o nestavilita dorinta de a cauta subiect de conversatie.
Oricum, nu asta e relevant. Asta e spatiul meu, deci eu sunt cea care conteaza aici (si as completa ca nu doar aici :D ).
Asadar, intrebarile despre care vorbeam:
De ce unii oameni sunt atat de prosti? (prosti as in Ulan Bator = fel de mancare, Nichita Stanescu = femeie, "aia 2 a jucat si in primele parti", "zicea bine ala ca fetele e bune numai de clanta" si exemplele ar putea continua la nesfarsit, ma opresc aici pentru ca ma calca pe nervi toate astea). De ce alti oameni sunt atat de prefacuti si de ipocriti si de lingusitori(varianta eleganta a termenului argotic "pupincurist")? De unde si pana unde nevoia asta de a epata si de a "te rupe in figuri"? (wtf, e una dintre cele mai ridicole chestii care exista). De ce toate fetele din ziua de azi se imbraca la fel, iar baietii - de asemenea? De ce exista din ce in ce mai multi oameni needucati si cu un nivel de inteligenta pe undeva pe sub limita inferioara? Cand naiba s-au inmultit in halul asta? Ar putea sa moara pur si simplu? (si odata cu ei sa moara si tiganii :D ). De ce face lumea afirmatii cretine, bazate pe nimic sau, mai rau, pe proriile supozitii, care, de cele mai multe ori, sunt eronate? De ce unii nu-si pot vedea pur si simplu de treaba?
De ce aplauda lumea la cinema?! (s-a intamplat, nu o data, e un fenomen ingrijorator, oamenii o iau pe camp!). De ce din ce in ce mai multi oameni pe care altadata ii consideram prieteni se comporta intr-un mod care nu ar putea sa imi provoace decat repulsie? De ce e traficul asta idiot in Bucuresti?
De ce stilul meu de viata este asa haotic? De ce sunt asa dezordonata? De ce exista din ce in ce mai multe haine, accesorii etc atat de kitchoase? De ce nu vine odata vacanta? De ce noi, romanii, mergem cu capul plecat? (e o chestie dovedita, se subintelege ca exista o marja de eroare de x% ). De ce prietenii vin si pleaca? Se mai pot ei numi prieteni?
De ce functioneaza peste tot principiul "pile si relatii"? Chiar nu mai e nimeni capabil de nimic in lumea asta?
De ce romanii au decazut in asa hal? Penibil...
N.B.: intrebarile de mai sus nu au fost puse in vederea obtinerii unor raspunsuri :) (asta in cazul in care era care era cineva ataaat de amabil incat sa se ofere se mi le dea). De ce? Pentru ca probabil mai nimeni "nu s-a gandit la asta pana acum/ nu si-a pus niciodata intrebarea asta". Deci fuck off!
Oricum, nu asta e relevant. Asta e spatiul meu, deci eu sunt cea care conteaza aici (si as completa ca nu doar aici :D ).
Asadar, intrebarile despre care vorbeam:
De ce unii oameni sunt atat de prosti? (prosti as in Ulan Bator = fel de mancare, Nichita Stanescu = femeie, "aia 2 a jucat si in primele parti", "zicea bine ala ca fetele e bune numai de clanta" si exemplele ar putea continua la nesfarsit, ma opresc aici pentru ca ma calca pe nervi toate astea). De ce alti oameni sunt atat de prefacuti si de ipocriti si de lingusitori(varianta eleganta a termenului argotic "pupincurist")? De unde si pana unde nevoia asta de a epata si de a "te rupe in figuri"? (wtf, e una dintre cele mai ridicole chestii care exista). De ce toate fetele din ziua de azi se imbraca la fel, iar baietii - de asemenea? De ce exista din ce in ce mai multi oameni needucati si cu un nivel de inteligenta pe undeva pe sub limita inferioara? Cand naiba s-au inmultit in halul asta? Ar putea sa moara pur si simplu? (si odata cu ei sa moara si tiganii :D ). De ce face lumea afirmatii cretine, bazate pe nimic sau, mai rau, pe proriile supozitii, care, de cele mai multe ori, sunt eronate? De ce unii nu-si pot vedea pur si simplu de treaba?
De ce aplauda lumea la cinema?! (s-a intamplat, nu o data, e un fenomen ingrijorator, oamenii o iau pe camp!). De ce din ce in ce mai multi oameni pe care altadata ii consideram prieteni se comporta intr-un mod care nu ar putea sa imi provoace decat repulsie? De ce e traficul asta idiot in Bucuresti?
De ce stilul meu de viata este asa haotic? De ce sunt asa dezordonata? De ce exista din ce in ce mai multe haine, accesorii etc atat de kitchoase? De ce nu vine odata vacanta? De ce noi, romanii, mergem cu capul plecat? (e o chestie dovedita, se subintelege ca exista o marja de eroare de x% ). De ce prietenii vin si pleaca? Se mai pot ei numi prieteni?
De ce functioneaza peste tot principiul "pile si relatii"? Chiar nu mai e nimeni capabil de nimic in lumea asta?
De ce romanii au decazut in asa hal? Penibil...
N.B.: intrebarile de mai sus nu au fost puse in vederea obtinerii unor raspunsuri :) (asta in cazul in care era care era cineva ataaat de amabil incat sa se ofere se mi le dea). De ce? Pentru ca probabil mai nimeni "nu s-a gandit la asta pana acum/ nu si-a pus niciodata intrebarea asta". Deci fuck off!
vendredi 25 mai 2007
:)
"Avem vietile noastre separate si intr-un fel suntem diferite, dar impartasim anumite lucruri - influente, stramosi, obiceiuri, experiente familiale, glume, amintiri dureroase, vesele, secrete. Ne intelegem una pe cealalta foarte bine. Uneori zambim sau suspinam si spunem "Numai ea putea sa faca un lucru ca asta". Suntem unite de lumina, de lanturi nevazute - mai rezistente ca otelul si indestructibile. Pana la sfarsitul zilelor noastre, fiecare va fi parte din viata celeilalte. Oricare va fi distanta dintre noi, oricat de diferite am fi, fiecare dintre noi este importanta pentru cealalta.
Impartasim amintiri pe care nimeni altcineva nu le poate sti. Impartasim suferinte pe care nimeni nu le poate intelege. Impartim bucurii care sunt comoara noastra secreta. Vietile noastre sunt unite.
Avem ceva in comun ce nimeni din viata noastra nu poate impartasi: acei ani ai copilariei plini de temeri si sperante, de secrete si planuri. Numai noi stim ce-am facut sa fim asa astazi. Numai noi ne amintim micile victorii si suferintele, pentru ca noi stim motivele. Ne cunoastem sufletul fiecareia.
Iti multumesc ca existi! "
[To a very special Sister]
Impartasim amintiri pe care nimeni altcineva nu le poate sti. Impartasim suferinte pe care nimeni nu le poate intelege. Impartim bucurii care sunt comoara noastra secreta. Vietile noastre sunt unite.
Avem ceva in comun ce nimeni din viata noastra nu poate impartasi: acei ani ai copilariei plini de temeri si sperante, de secrete si planuri. Numai noi stim ce-am facut sa fim asa astazi. Numai noi ne amintim micile victorii si suferintele, pentru ca noi stim motivele. Ne cunoastem sufletul fiecareia.
Iti multumesc ca existi! "
[To a very special Sister]
jeudi 24 mai 2007
Fel si fel de oameni...
Exista multe categorii de oameni pe care nu ii inteleg: oamenii prosti, oamenii care se baga in seama fara sa le-o ceara situatia, oamenii ipocriti, oamenii mincinosi, oamenii laudarosi, oamenii frustrati, oamenii penibili, oamenii care, din lipsa propriilor idei, se iau de ideile altora, tiganii (pe care i-as omori :D ), oamenii needucati, oamenii lingusitori,care se schimba dupa cum bate vantul, oamenii care te ating pe strada fara sa te cunoasca (si nu vorbesc de atingerile intamplatoare, vorbesc despre metoda aia ieftina si care nu are niciodata succes de a agata pe cineva - asta probabil exceptand situatiile in care "cineva-ul" este o tarfa ), oamenii care nu sunt in stare sa recunoasca atunci cand gresesc, oamenii care vor sa para altceva decat ceea ce sunt, oamenii care uita de unde au plecat.
Am incercat, pe cat am putut, sa ii evit. Se pare insa ca lumea este din ce in ce mai plina de astfel de oameni. Incep sa cred ca exista din ce in ce mai putine persoane care sunt ok (eu sunt una dintre ele, evident :)) ). Adevarul asta trist ma trimite cu gandul la un citat din Cesare Pavese: "Esti atat de prost,incat nu-ti rezista nimeni". Asta cred ca sintetizeaza in mare masura multe aspecte :D
In alta ordine de idei, abia astept sa treaca sesiunea :) Nu ma gandesc decat la vacanta, la mare, la noi doi. La planurile si visele noastre.
Am ajuns intr-un moment in care incep sa realizez ca viata misto inseamna mai mult decat cluburi, "prieteni" de-o seara, escapade idioate cu oameni si mai idioti, examene pe care te bucuri ca le iei (fara sa mai tii cont de faptul ca te-ai consumat psihic mai mult decat era cazul - daca era cazul ), shopping in Mall sau nelipsita tendinta postmodernista de a fi original, inedit. Asa cum o vacanta perfecta nu inseamna doar un bronz de invidiat.
Asta nu inseamna, evident, ca nu mai merg prin cluburi sau ca nu mai merg la shopping. Doar ca acum vad altfel lucrurile astea. Imi place sa cred ca intr-un mod mai matur.
Astazi e ultima zi de facultate a semestrului al II-lea pentru mine. In mod oficial:D Urmeaza sesiunea. Ce-o fi mai departe, om vedea!
mardi 15 mai 2007
Tehnologie moderna :D
Nota Bene: versurile sunt din melodia "Dragostea" - Vama Veche, evident.
Si daca tot suntem aici, o intamplare funny de azi de la facultate...unde toata lumea imparte in stanga si in dreapta chestionare pentru un proiect. Unul dintre ele, privind telefoanele mobile, ajunge la o colega a noastra, "fericita" posesoare a unui telefon Nec. Prima intrebare "Detineti un telefon mobil?", intrebarea a 2-a "Ce marca este?" (cu variantele evidente - Nokia, LG, Siemens, Somy Ericsson, altele-mentionati). Colega cu pricina scrie mandra numele telefonului ei, probabil unic in Universiatea Bucuresti, dupa care urmeaza firul celorlalte intrebari, raspunzand in ordine:
I: "Telefonul dumneavoastra are infrarosu?" R: "Da, dar nu functioneaza". I: "Dar bluetooth?" R: "Da, dar nu functioneaza". I: "Permite accesul la internet?" R: "Teoretic permite, practic nu pot accesa". Una dintre ultimele intrebari: "Are MP3 player?" Raspunsul colegei exasperate: "NU, SI NICI NU VREAU PENTRU CA NU AR FUNCTIONA!" =))
Si daca tot suntem aici, o intamplare funny de azi de la facultate...unde toata lumea imparte in stanga si in dreapta chestionare pentru un proiect. Unul dintre ele, privind telefoanele mobile, ajunge la o colega a noastra, "fericita" posesoare a unui telefon Nec. Prima intrebare "Detineti un telefon mobil?", intrebarea a 2-a "Ce marca este?" (cu variantele evidente - Nokia, LG, Siemens, Somy Ericsson, altele-mentionati). Colega cu pricina scrie mandra numele telefonului ei, probabil unic in Universiatea Bucuresti, dupa care urmeaza firul celorlalte intrebari, raspunzand in ordine:
I: "Telefonul dumneavoastra are infrarosu?" R: "Da, dar nu functioneaza". I: "Dar bluetooth?" R: "Da, dar nu functioneaza". I: "Permite accesul la internet?" R: "Teoretic permite, practic nu pot accesa". Una dintre ultimele intrebari: "Are MP3 player?" Raspunsul colegei exasperate: "NU, SI NICI NU VREAU PENTRU CA NU AR FUNCTIONA!" =))
dimanche 13 mai 2007
Siderare vs. cvasigandire :D
"-Mi-e dor de mare. Imi place la mare ca esti curat tot timpul. Marea te spala.
-Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza.
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu, da' am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
-Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut.
-Mda, si am visat o casuta de paie pe plaja, in care o sa stau si iarna, si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi. A, si marea.
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu. Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam prin valuri.
-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa evadez?
-Trupul meu este soseaua ta spre infinit.
-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa mai visez?
-Ochii mei te vor visa la nesfarsit."
A trecut ceva vreme de cand nu am mai semnat condica pe aici. Poate e de inteles, poate nu. In orice caz, nu ma justific.
Mai e putin si incepe sesiunea...deja a inceput agitatia cu proiecte, referate etc. Cred ca toate astea ma obosesc mai tare decat sesiunea propriu-zisa:D Norocul meu e ca semestrul asta am numai 4 examene. Asta probabil ca recompensa pentru cele 9 din semestrul I. Sunt aproape sigura ca o sa pic un examen din cele 4, dar nici ca-mi pasa. Am alte planuri, alte vise.
Vreau sa plec la mare. Weekendul asta. Si urmatorul. Si celalalt...si mereu. Vreau sa demonstrez acelor persoane speciale din viata mea ca intr-adevar inseamna ceva pentru mine. Vreau sa raman cu Alex mult timp de acum incolo. Vreau sa ma detasez de lucrurile superficiale, care poate au devenit automatisme.
Nu vreau sa imi las din nou proiectele pe seara de dinaintea predarii (e destul de frustrant). Refuz sa cred ca a venit deja vara iar eu nici nu am inceput ce e mai greu (de cateva zile sunt 30 de grade ... altadata ningea in luna mai :) )
Mi-ar placea sa pot sa dau timpul inapoi. Pentru toata lumea. Sa ne trezim toti in Epoca Luminilor sau macar in perioada interbelica. Aceiasi noi, aceleasi idei, aceleasi conceptii. Sau poate sa ne mut (eu pe noi, pe toti - dupa modelul "ce ne iubesc!" ) undeva in viitor, unde cred cu tarie ca nu va fi asa bine cum ni se pare noua. Si apoi sa revin, poate lumea si-ar da seama de lucrul asta si ar actiona in consecinta.
Ceea ce am incercat sa spun in ultimele randuri se poate rezuma intr-o singura fraza: vreau sa schimb lumea. E pacat ca acest lucru este imposibil, e bine ca realizez asta. Nu o sa schimb niciodata lumea. Si nici ea nu se va schimba pentru mine. Tot ce pot sa incerc este sa ma schimb eu pentru ea. Dar refuz din start...deci nu-mi ramane nimic.
Imi place ca scriu de aproximativ 10 minute si am zis o gramada de chestii fara legatura ... sunt un factor de coeziune in comunicare :D
Siderata, ma retrag! Astept data de 15 iunie :)
-Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza.
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu, da' am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
-Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut.
-Mda, si am visat o casuta de paie pe plaja, in care o sa stau si iarna, si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi. A, si marea.
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu. Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam prin valuri.
-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa evadez?
-Trupul meu este soseaua ta spre infinit.
-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa mai visez?
-Ochii mei te vor visa la nesfarsit."
A trecut ceva vreme de cand nu am mai semnat condica pe aici. Poate e de inteles, poate nu. In orice caz, nu ma justific.
Mai e putin si incepe sesiunea...deja a inceput agitatia cu proiecte, referate etc. Cred ca toate astea ma obosesc mai tare decat sesiunea propriu-zisa:D Norocul meu e ca semestrul asta am numai 4 examene. Asta probabil ca recompensa pentru cele 9 din semestrul I. Sunt aproape sigura ca o sa pic un examen din cele 4, dar nici ca-mi pasa. Am alte planuri, alte vise.
Vreau sa plec la mare. Weekendul asta. Si urmatorul. Si celalalt...si mereu. Vreau sa demonstrez acelor persoane speciale din viata mea ca intr-adevar inseamna ceva pentru mine. Vreau sa raman cu Alex mult timp de acum incolo. Vreau sa ma detasez de lucrurile superficiale, care poate au devenit automatisme.
Nu vreau sa imi las din nou proiectele pe seara de dinaintea predarii (e destul de frustrant). Refuz sa cred ca a venit deja vara iar eu nici nu am inceput ce e mai greu (de cateva zile sunt 30 de grade ... altadata ningea in luna mai :) )
Mi-ar placea sa pot sa dau timpul inapoi. Pentru toata lumea. Sa ne trezim toti in Epoca Luminilor sau macar in perioada interbelica. Aceiasi noi, aceleasi idei, aceleasi conceptii. Sau poate sa ne mut (eu pe noi, pe toti - dupa modelul "ce ne iubesc!" ) undeva in viitor, unde cred cu tarie ca nu va fi asa bine cum ni se pare noua. Si apoi sa revin, poate lumea si-ar da seama de lucrul asta si ar actiona in consecinta.
Ceea ce am incercat sa spun in ultimele randuri se poate rezuma intr-o singura fraza: vreau sa schimb lumea. E pacat ca acest lucru este imposibil, e bine ca realizez asta. Nu o sa schimb niciodata lumea. Si nici ea nu se va schimba pentru mine. Tot ce pot sa incerc este sa ma schimb eu pentru ea. Dar refuz din start...deci nu-mi ramane nimic.
Imi place ca scriu de aproximativ 10 minute si am zis o gramada de chestii fara legatura ... sunt un factor de coeziune in comunicare :D
Siderata, ma retrag! Astept data de 15 iunie :)
jeudi 26 avril 2007
Superb
"[...] Cehov spunea ca rusii isi adora trecutul, urasc prezentul si se tem de viitor. Pare o formula care nu-ti ofera nici o cale de iesire. Eu insa m-am gandit ca nu e chiar atat de ingrozitor totul, pentru ca, intr-un fel sau altul, viitorul de care te temi se transforma treptat in prezentul pe care il urasti si, in cele din urma, devine trecutul pe care il adori."
= Interviu Nikita Mihalkov =
= Interviu Nikita Mihalkov =
mercredi 25 avril 2007
Maraton al gandurilor
"When you try your best but you don't succeed
When you get what you want but not what you need
When you feel so tired but you can't sleep
Stuck in reverse....
And the tears come streaming down your face
When you lose something you can't replace
When you love someone but it goes to waste
Could it be worse....?"
= Coldplay-"Fix you" =
Nu imi place sa fac poze. Din simplul motiv ca le fac atunci cand sunt vesela (cine a pomenit de poze la o inmormantare spre exemplu? ), atunci cand am o anumita dispozitie, atunci cand sunt inconjurata de persoane care inseamna ceva pentru mine, atunci cand mi se pare ca totul va dura o vesnicie, exact ca acea clipa, exact ca momentul in care timpul se opreste pentru mine. Insa nu este asa. Si le vad dupa ceva vreme ... in prima faza probabil ca tind sa ma amuz. Apoi sa fac o rememorare a contextului in care a fost facuta poza respectiva...asta implica,inevitabil, amintirea. Si de aici incep partile care dor. Pentru ca in general relatiile intre doi oameni care apar impreuna intr-o poza la un moment dat se schimba cu timpul. Oamenii se schimba, totul se schimba. Si atunci de ce sa facem poze...? Sa ne uitam la ele si sa spunem "Ce frumos era...!" ?!
"Pastreaza amintirile noastre minunate, dar nu iti fie teama sa-ti faci altele noi... "
= Cecelia Ahern - "P.S:Te iubesc" =
"Cred in continuitate, in transmiterea secretelor. Imi doresc ca altcineva sa auda soaptele,respiratia trecutului, asa cum le-am auzit eu mereu; altcineva care sa se infioare de amintirile trecutului."
= Jennifer Johnston - "Casa de vara" =
"Iata insa cel mai cumplit lucru: arta vietii consta in a ascunde persoanelor celor mai dragi propria bucurie de a fi cu ele. Altfel le pierzi ... "
= Cesare Pavese - "Meseria de a trai" =
"Vine o vreme cand ne dam seama ca tot ceea ce facem va deveni la timpul sau amintire. Este maturitatea. Pentru a ajunge la ea trebuie tocmai sa ai amintiri".
= idem =
Mi-ar fi placut sa stiu ca ai fost acolo...ca erai acolo atunci cand voiam sa vorbesc cu cineva despre viata sau numai despre norii cu forme de vata de zahar ars. Poate ca ai fost, poate ca nu ai fost niciodata cu adevarat.
"This world has only one sweet moment set aside for us ... Who wants to live forever?"
= Queen - "Who wants to live forever?" =
Mi-e dor de vremurile alea pe care le consideram atat de grele, atat de dificile. Atunci cand credeam in iubirea vesnica si in prietenia eterna. Atunci cand aveam impresia ca totul este posibil, ca e suficient sa vrei. Atunci cand nu stiam ce inseamna regret sau suferinta. Cand mi se parea ca viata mea, intocmai ca viata eroului unui basm, e facuta dupa un anumit stereotip si ca in final, voi invinge, dupa ce voi fi trecut peste multe greutati. Cand mi se parea ca fluturii sunt mai liberi decat pasarile. Cand voiam sa imi concentrez toata viata intr-un punct.
Intre timp, s-au schimbat multe ... Mi-am dat seama ca nimic nu e vesnic, nici dragostea, nici prietenia, desi pot lasa impresia asta. Efemeritatea tuturor lucrurilor sau sentimentelor depinde, de cele multe ori, de niste motive stupide pe care noi s-ar putea sa nici nu le cunoastem. Mi-am dat seama ca nici cea mai mare vointa din lume nu poate indeplini un anume vis, un anume ideal. Ca vietile noastre seamana intr-o oarecare masura cu viata unui erou dintr-un basm...doar ca la final suntem toti invinsi. Eroul "traieste fericit pana la adanci batraneti", noi traim ca si cum nu am muri vreodata si murim ca si cum nu am fi trait cu adevarat. Se poate intampla sa iti concentrezi toata viata intr-un punct iar apoi sa descoperi ca poti sa faci totul in afara de a atinge acel punct.
Dar cu toate astea ... mi-e dor...
"Sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca si pe care sa-l iubesti este un sentiment extraordinar, extraordinar. Dar sa gasesti sufletul pereche este si mai grozav. Un suflet pereche este unul care te intelege ca nimeni altul,te iubeste ca nimeni altcineva, va fi mereu alaturi de tine, indiferent ce se va intampla... "
= Cecelia Ahern - "P.S: Te iubesc" =
"Don't let yourself be hurt this time..."
= Julee Cruise - "Falling" =
Ma opresc aici. Nu pentru ca abordarea mea ar fi exhaustiva. Ci pentru ca am obosit sa plang.
When you get what you want but not what you need
When you feel so tired but you can't sleep
Stuck in reverse....
And the tears come streaming down your face
When you lose something you can't replace
When you love someone but it goes to waste
Could it be worse....?"
= Coldplay-"Fix you" =
Nu imi place sa fac poze. Din simplul motiv ca le fac atunci cand sunt vesela (cine a pomenit de poze la o inmormantare spre exemplu? ), atunci cand am o anumita dispozitie, atunci cand sunt inconjurata de persoane care inseamna ceva pentru mine, atunci cand mi se pare ca totul va dura o vesnicie, exact ca acea clipa, exact ca momentul in care timpul se opreste pentru mine. Insa nu este asa. Si le vad dupa ceva vreme ... in prima faza probabil ca tind sa ma amuz. Apoi sa fac o rememorare a contextului in care a fost facuta poza respectiva...asta implica,inevitabil, amintirea. Si de aici incep partile care dor. Pentru ca in general relatiile intre doi oameni care apar impreuna intr-o poza la un moment dat se schimba cu timpul. Oamenii se schimba, totul se schimba. Si atunci de ce sa facem poze...? Sa ne uitam la ele si sa spunem "Ce frumos era...!" ?!
"Pastreaza amintirile noastre minunate, dar nu iti fie teama sa-ti faci altele noi... "
= Cecelia Ahern - "P.S:Te iubesc" =
"Cred in continuitate, in transmiterea secretelor. Imi doresc ca altcineva sa auda soaptele,respiratia trecutului, asa cum le-am auzit eu mereu; altcineva care sa se infioare de amintirile trecutului."
= Jennifer Johnston - "Casa de vara" =
"Iata insa cel mai cumplit lucru: arta vietii consta in a ascunde persoanelor celor mai dragi propria bucurie de a fi cu ele. Altfel le pierzi ... "
= Cesare Pavese - "Meseria de a trai" =
"Vine o vreme cand ne dam seama ca tot ceea ce facem va deveni la timpul sau amintire. Este maturitatea. Pentru a ajunge la ea trebuie tocmai sa ai amintiri".
= idem =
Mi-ar fi placut sa stiu ca ai fost acolo...ca erai acolo atunci cand voiam sa vorbesc cu cineva despre viata sau numai despre norii cu forme de vata de zahar ars. Poate ca ai fost, poate ca nu ai fost niciodata cu adevarat.
"This world has only one sweet moment set aside for us ... Who wants to live forever?"
= Queen - "Who wants to live forever?" =
Mi-e dor de vremurile alea pe care le consideram atat de grele, atat de dificile. Atunci cand credeam in iubirea vesnica si in prietenia eterna. Atunci cand aveam impresia ca totul este posibil, ca e suficient sa vrei. Atunci cand nu stiam ce inseamna regret sau suferinta. Cand mi se parea ca viata mea, intocmai ca viata eroului unui basm, e facuta dupa un anumit stereotip si ca in final, voi invinge, dupa ce voi fi trecut peste multe greutati. Cand mi se parea ca fluturii sunt mai liberi decat pasarile. Cand voiam sa imi concentrez toata viata intr-un punct.
Intre timp, s-au schimbat multe ... Mi-am dat seama ca nimic nu e vesnic, nici dragostea, nici prietenia, desi pot lasa impresia asta. Efemeritatea tuturor lucrurilor sau sentimentelor depinde, de cele multe ori, de niste motive stupide pe care noi s-ar putea sa nici nu le cunoastem. Mi-am dat seama ca nici cea mai mare vointa din lume nu poate indeplini un anume vis, un anume ideal. Ca vietile noastre seamana intr-o oarecare masura cu viata unui erou dintr-un basm...doar ca la final suntem toti invinsi. Eroul "traieste fericit pana la adanci batraneti", noi traim ca si cum nu am muri vreodata si murim ca si cum nu am fi trait cu adevarat. Se poate intampla sa iti concentrezi toata viata intr-un punct iar apoi sa descoperi ca poti sa faci totul in afara de a atinge acel punct.
Dar cu toate astea ... mi-e dor...
"Sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca si pe care sa-l iubesti este un sentiment extraordinar, extraordinar. Dar sa gasesti sufletul pereche este si mai grozav. Un suflet pereche este unul care te intelege ca nimeni altul,te iubeste ca nimeni altcineva, va fi mereu alaturi de tine, indiferent ce se va intampla... "
= Cecelia Ahern - "P.S: Te iubesc" =
"Don't let yourself be hurt this time..."
= Julee Cruise - "Falling" =
Ma opresc aici. Nu pentru ca abordarea mea ar fi exhaustiva. Ci pentru ca am obosit sa plang.
lundi 23 avril 2007
Celor dragi mie - IV - ultima parte
Ultima parte, intr-un mod surprinzator ... familia e familie iar dragostea pe care o avem pentru ea e diferita de orice alt tip de dragoste, fie pentru prietena, prieten, amic etc. Pe ei ii voi "trata" cu o alta ocazie ...
Asa ca inchei cu bunicii. Acei oameni minunati care, ajunsi in ultima etapa a vietii lor, au fost in permanenta alaturi de copiii si nepotii lor (vorbesc, evident, de cazul meu).
De bunicii din partea tatalui nu ma leaga prea multe chestii ... sincer, chiar nu imi amintesc mare lucru. Poate doar ca primeam guma de mestecat sau niste bomboane (nu mai stiu de care dar le-as recunoaste daca le-as vedea) atunci cand mergeam pe acolo. Si de bunica-mea care m-a batut la cap vreo 2 ani sa o anunt cand vine "Fat-Frumos". A venit si l-a cunoscut ... si i-a spus "Mi-a parut bine ... esti frumusel asa! " :D
De bunicii din partea mamei insa se leaga toata copilaria mea. Sau daca nu toata, o buna parte. Am crescut cu ei ... de pe la 1 an si ceva (cel putin asa cred), pana pe la vreo 6. Poate de asta ii zic, pana in ziua de astazi, lu' bunica-mea - mama.
Imi amintesc ca mama a fost dintotdeauna o femeie puternica - la propriu si la figurat -desi au daramat-o o gramada de chestii, a avut mereu puterea sa se ridice. Imi aduc aminte prin ce chinuri a trecut cu mine pentru ca nu voiam sa mananc. A fost o perioada in care numai gandul ca intr-o zi s-ar putea sa nu mai fie ma facea sa plang ore in sir ... imi pare rau intr-un fel ca sentimentul nu s-a mentinut .. si ca acum persoanele care imi provoaca aceasta neliniste sunt altele. Poate ar fi meritat, macar atat. Stiu ca imi facea tot timpul ce voiam de mancare, imi cumpara dulciuri, eram fascinata de cum croseta in zilele de iarna in care singurele zgomote pe care le auzeam erau fredonatul acela al ei si lemnele din soba ... Sau de cum isi ingrijea florile vara. Ma enerva cand ma punea sa le ud. Pentru ca de obicei ma consideram si eu o floricica :)
Nu mi-a placut ca era destul de stricta, nu ma lasa sa ies cu copiii cat voiam eu. Acum stiu ca o facea pentru binele meu ... copiii aia sunt, astazi, niste oameni. Depravati. Adormeam atat de usor langa ea ... avea mereu un miros specific, de scortisoara amestecata cu vanilie si poate putin busuioc. Nu stiu ce fel de miros era, dar cu siguranta este inconfundabil.
A facut atat de multe pentru mine, incat sunt sigura ca nu as putea sa ma revansez niciodata. Nici macar daca as incerca. Imi pare rau ca, dupa tot ce s-a intamplat, amprenta pe care o lasase asupra mea s-a sters, usor, usor, asa cum vantul sterge urmele de pe nisipul fin. Poate ca ar fi trebuit sa ii arat ca imi pasa. A acceptat destul de greu faptul ca, dupa atatia ani petrecuti acolo, am ajuns sa o vad cam o data la 2 luni. Poate chiar mai mult. Poate de-asta vocea incepe sa ii tremure si ii cad cateva lacrimi atunci cand vorbim la telefon. Sau cand ma vede ...
Mi-a povestit amintiri pe care le stie si le pastreaza si cred cu tarie ca intr-o anumita masura, m-a pregatit oarecum pentru greutatile pe care aveam si in mod cert am sa le intampin de acum incolo in viata.
Ii multumesc pentru tot...desi stiu ca nu ma aude, ca nu stie ca fac lucrul asta ... tot ce sper e ca, in adancul sufletului ei, sa stie cat de recunoscatoare ii sunt!
Asa ca inchei cu bunicii. Acei oameni minunati care, ajunsi in ultima etapa a vietii lor, au fost in permanenta alaturi de copiii si nepotii lor (vorbesc, evident, de cazul meu).
De bunicii din partea tatalui nu ma leaga prea multe chestii ... sincer, chiar nu imi amintesc mare lucru. Poate doar ca primeam guma de mestecat sau niste bomboane (nu mai stiu de care dar le-as recunoaste daca le-as vedea) atunci cand mergeam pe acolo. Si de bunica-mea care m-a batut la cap vreo 2 ani sa o anunt cand vine "Fat-Frumos". A venit si l-a cunoscut ... si i-a spus "Mi-a parut bine ... esti frumusel asa! " :D
De bunicii din partea mamei insa se leaga toata copilaria mea. Sau daca nu toata, o buna parte. Am crescut cu ei ... de pe la 1 an si ceva (cel putin asa cred), pana pe la vreo 6. Poate de asta ii zic, pana in ziua de astazi, lu' bunica-mea - mama.
Imi amintesc ca mama a fost dintotdeauna o femeie puternica - la propriu si la figurat -desi au daramat-o o gramada de chestii, a avut mereu puterea sa se ridice. Imi aduc aminte prin ce chinuri a trecut cu mine pentru ca nu voiam sa mananc. A fost o perioada in care numai gandul ca intr-o zi s-ar putea sa nu mai fie ma facea sa plang ore in sir ... imi pare rau intr-un fel ca sentimentul nu s-a mentinut .. si ca acum persoanele care imi provoaca aceasta neliniste sunt altele. Poate ar fi meritat, macar atat. Stiu ca imi facea tot timpul ce voiam de mancare, imi cumpara dulciuri, eram fascinata de cum croseta in zilele de iarna in care singurele zgomote pe care le auzeam erau fredonatul acela al ei si lemnele din soba ... Sau de cum isi ingrijea florile vara. Ma enerva cand ma punea sa le ud. Pentru ca de obicei ma consideram si eu o floricica :)
Nu mi-a placut ca era destul de stricta, nu ma lasa sa ies cu copiii cat voiam eu. Acum stiu ca o facea pentru binele meu ... copiii aia sunt, astazi, niste oameni. Depravati. Adormeam atat de usor langa ea ... avea mereu un miros specific, de scortisoara amestecata cu vanilie si poate putin busuioc. Nu stiu ce fel de miros era, dar cu siguranta este inconfundabil.
A facut atat de multe pentru mine, incat sunt sigura ca nu as putea sa ma revansez niciodata. Nici macar daca as incerca. Imi pare rau ca, dupa tot ce s-a intamplat, amprenta pe care o lasase asupra mea s-a sters, usor, usor, asa cum vantul sterge urmele de pe nisipul fin. Poate ca ar fi trebuit sa ii arat ca imi pasa. A acceptat destul de greu faptul ca, dupa atatia ani petrecuti acolo, am ajuns sa o vad cam o data la 2 luni. Poate chiar mai mult. Poate de-asta vocea incepe sa ii tremure si ii cad cateva lacrimi atunci cand vorbim la telefon. Sau cand ma vede ...
Mi-a povestit amintiri pe care le stie si le pastreaza si cred cu tarie ca intr-o anumita masura, m-a pregatit oarecum pentru greutatile pe care aveam si in mod cert am sa le intampin de acum incolo in viata.
Ii multumesc pentru tot...desi stiu ca nu ma aude, ca nu stie ca fac lucrul asta ... tot ce sper e ca, in adancul sufletului ei, sa stie cat de recunoscatoare ii sunt!
samedi 21 avril 2007
Celor dragi mie ... III
Here we go sister ... :D
Sor-mea e o persoana speciala. Asta e clar, doar e din aceeasi familie cu noi, ceilalti :D (si da, sunt autosuficienta dupa cum se vede ;)) )
Ii multumesc si ei pentru ca ma suporta (asta e un motiv recurent), pentru toate amintirile din copilarie (mai stii cand eram la mama si ne jucam ... ? sau cand eram la mama si mi-am spart capul, sau cand mancam paine d-aia buna, sau cand ai cazut pe pietrele alea mari si ti-ai julit coatele si genunchii?), pentru ca nu a fost o paracioasa, pentru ca intotdeauna ne bucuram impreuna de ce ne aduceau ai nostri, pentru ca se trezea odata cu mine sa vedem ce ne-a adus Mosul, pentru ca nu voia sa ma ia afara cu ea cand era mica, pentru ca avea totusi grija de mine si cobora sa se certe cu copiii atunci cand eu veneam fleasca din cap pana in picioare, pentru ca e o persoana puternica, pentru ca e atat de simpatica (atunci cand nu e nervoasa si suparata), pentru ca iti vine sa-ti dai palme cand ii e somn, pentru ca vorbeste cu mine pe mess atunci cand e la serviciu, pentru ca m-a ajutat cateodata la teme, pentru ca este, probabil, mandra de mine ca fac aceeasi facultate ca si ea, pentru ca e si mai mandra ca am o relatie frumoasa, pentru ca reusesc sa discut atatea chestii cu ea, pentru ca imi da sfaturi si ma invata de bine, pentru ca e sincera si imi zice "ce bluza naspa ti-ai luat!", pentru ca e asa de stilata, pentru ca a stiut dintotdeauna sa-si impuna punctul de vedere, pentru ca e stie sa isi sustina argumentele.
Care are si a avut mereu cele mai frumoase unghii, care se bucura uneori ca un copil, care mi-ar fi placut sa fie mai ambitioasa, care a citit o gramada de carti, careia i se pare ca argintul "o sterge", care m-a invatat sa privesc lucrurile mai matur, care corecteaza pe toata lumea, care nu se plictiseste sa imi explice mereu aceleasi chestii, care e obsedata de acarieni :), cu care vorbesc de toate, care se baga in viata mea si ma intreaba ce fac, unde ma duc, cu cine etc :D dar careia totusi ii raspund la toate intrebarile astea, care incepuse sa se ingrijoreze ca nu sunt in stare sa am o relatie mai lunga de 1 saptamana, care nu intelege o parte din muzica pe care o ascult eu (mai exact armin van buuren, villalobos, magda, richie hawtin, system of a down etc etc etc :D ), care imi citeste blogul in fiecare zi, care ma iubeste si pe care o iubesc, cu care ma mandresc ca e sor-mea, care m-a acoperit in fatza alor mei cand i-am cerut-o ;))
Deci, fara indoiala, cea mai tare sora din lume! :*
Sor-mea e o persoana speciala. Asta e clar, doar e din aceeasi familie cu noi, ceilalti :D (si da, sunt autosuficienta dupa cum se vede ;)) )
Ii multumesc si ei pentru ca ma suporta (asta e un motiv recurent), pentru toate amintirile din copilarie (mai stii cand eram la mama si ne jucam ... ? sau cand eram la mama si mi-am spart capul, sau cand mancam paine d-aia buna, sau cand ai cazut pe pietrele alea mari si ti-ai julit coatele si genunchii?), pentru ca nu a fost o paracioasa, pentru ca intotdeauna ne bucuram impreuna de ce ne aduceau ai nostri, pentru ca se trezea odata cu mine sa vedem ce ne-a adus Mosul, pentru ca nu voia sa ma ia afara cu ea cand era mica, pentru ca avea totusi grija de mine si cobora sa se certe cu copiii atunci cand eu veneam fleasca din cap pana in picioare, pentru ca e o persoana puternica, pentru ca e atat de simpatica (atunci cand nu e nervoasa si suparata), pentru ca iti vine sa-ti dai palme cand ii e somn, pentru ca vorbeste cu mine pe mess atunci cand e la serviciu, pentru ca m-a ajutat cateodata la teme, pentru ca este, probabil, mandra de mine ca fac aceeasi facultate ca si ea, pentru ca e si mai mandra ca am o relatie frumoasa, pentru ca reusesc sa discut atatea chestii cu ea, pentru ca imi da sfaturi si ma invata de bine, pentru ca e sincera si imi zice "ce bluza naspa ti-ai luat!", pentru ca e asa de stilata, pentru ca a stiut dintotdeauna sa-si impuna punctul de vedere, pentru ca e stie sa isi sustina argumentele.
Care are si a avut mereu cele mai frumoase unghii, care se bucura uneori ca un copil, care mi-ar fi placut sa fie mai ambitioasa, care a citit o gramada de carti, careia i se pare ca argintul "o sterge", care m-a invatat sa privesc lucrurile mai matur, care corecteaza pe toata lumea, care nu se plictiseste sa imi explice mereu aceleasi chestii, care e obsedata de acarieni :), cu care vorbesc de toate, care se baga in viata mea si ma intreaba ce fac, unde ma duc, cu cine etc :D dar careia totusi ii raspund la toate intrebarile astea, care incepuse sa se ingrijoreze ca nu sunt in stare sa am o relatie mai lunga de 1 saptamana, care nu intelege o parte din muzica pe care o ascult eu (mai exact armin van buuren, villalobos, magda, richie hawtin, system of a down etc etc etc :D ), care imi citeste blogul in fiecare zi, care ma iubeste si pe care o iubesc, cu care ma mandresc ca e sor-mea, care m-a acoperit in fatza alor mei cand i-am cerut-o ;))
Deci, fara indoiala, cea mai tare sora din lume! :*
Celor dragi mie .... II
Urmeaza, evident, tata, care e una dintre cele mai tari persoane pe care mi-a fost dat sa le cunosc. Ma bucur ca am preluat diverse chestii de la el.
Pentru ca imi spunea cele mai frumoase povesti cand eram mica, pentru ca e singura persoana care, daca se supara pe mine, ma baga in cea mai adanca depresie, pentru ca nu s-a luat niciodata de mine sau de felul in care ma imbrac - nici macar de blugii mei tociti sau de maieurile mele decoltate - , pentru ca se duce sa imi cumpere "ceva bun" de fiecare data cand mi se pune mie pata, pentru ca e o persoana atat de profunda, pentru ca m-a invatat cea mai importanta chestie, dupa care mi-a marturisit ca in mare parte s-a ghidat ("In viata fa ce-ti place"), pentru ca ma iubeste atat de mult, pentru ca am invatat de la el mai multe decat am invatat de la toti profii mei de pana acum la un loc, pentru ca e o adevarata "enciclopedie", pentru ca voia sa conduc dupa o luna cum conduce el dupa 30 (poate mai mult) de ani :D, pentru ca e mandru de mine, pentru ca imi da cele mai bune sfaturi, pentru ca ma imi da bani de cate ori ii cer, pentru ca imi da si atunci cand nu ii cer, pentru ca nu trebuie sa zic mai mult de "stii, vreau sa imi cumpar adidasi" sau "in seara asta mixeaza Zabiela in Kristal ... nu stii cine e, da' e tare si vreau sa ma duc" si el stie imediat ce are de facut, pentru ca imi cumpara prajituri, pentru ca ma crede cea mai desteapta din familie, pentru ca eu cred asta despre EL, pentru ca e discret, pentru ca a mers de atatea ori cu mine la doctor (si cand eram mica si ma imbolnaveam din orice, si cand am crescut si m-a muscat cainele, si cand faceam injectii din 6 in 6 ore si aveam gatul umflat ), pentru ca are cea mai bogata cultura generala dintre toti oamenii pe care ii cunosc, pentru ca e un model pentru mine in viata, pentru ca a avut intotdeauna incredere in mine (chiar si atunci cand poate nici macar eu nu mai aveam...), pentru ca imi face masaj daca i-o cer, pentru ca imi ia apararea, pentru ca ma alinta ca pe o matza, pentru ca purtam discutii atat de profunde uneori, pentru ca ma invata ce e viata ...
Pentru toate astea si nu numai, il iubesc nespus si e cel mai bun tati din lume! :)
Pentru ca imi spunea cele mai frumoase povesti cand eram mica, pentru ca e singura persoana care, daca se supara pe mine, ma baga in cea mai adanca depresie, pentru ca nu s-a luat niciodata de mine sau de felul in care ma imbrac - nici macar de blugii mei tociti sau de maieurile mele decoltate - , pentru ca se duce sa imi cumpere "ceva bun" de fiecare data cand mi se pune mie pata, pentru ca e o persoana atat de profunda, pentru ca m-a invatat cea mai importanta chestie, dupa care mi-a marturisit ca in mare parte s-a ghidat ("In viata fa ce-ti place"), pentru ca ma iubeste atat de mult, pentru ca am invatat de la el mai multe decat am invatat de la toti profii mei de pana acum la un loc, pentru ca e o adevarata "enciclopedie", pentru ca voia sa conduc dupa o luna cum conduce el dupa 30 (poate mai mult) de ani :D, pentru ca e mandru de mine, pentru ca imi da cele mai bune sfaturi, pentru ca ma imi da bani de cate ori ii cer, pentru ca imi da si atunci cand nu ii cer, pentru ca nu trebuie sa zic mai mult de "stii, vreau sa imi cumpar adidasi" sau "in seara asta mixeaza Zabiela in Kristal ... nu stii cine e, da' e tare si vreau sa ma duc" si el stie imediat ce are de facut, pentru ca imi cumpara prajituri, pentru ca ma crede cea mai desteapta din familie, pentru ca eu cred asta despre EL, pentru ca e discret, pentru ca a mers de atatea ori cu mine la doctor (si cand eram mica si ma imbolnaveam din orice, si cand am crescut si m-a muscat cainele, si cand faceam injectii din 6 in 6 ore si aveam gatul umflat ), pentru ca are cea mai bogata cultura generala dintre toti oamenii pe care ii cunosc, pentru ca e un model pentru mine in viata, pentru ca a avut intotdeauna incredere in mine (chiar si atunci cand poate nici macar eu nu mai aveam...), pentru ca imi face masaj daca i-o cer, pentru ca imi ia apararea, pentru ca ma alinta ca pe o matza, pentru ca purtam discutii atat de profunde uneori, pentru ca ma invata ce e viata ...
Pentru toate astea si nu numai, il iubesc nespus si e cel mai bun tati din lume! :)
Celor dragi mie ... cu multumiri!
Postul asta e despre persoanele care inseamna intr-adevar ceva in viata mea ...
O sa le iau pe rand si o sa fie un fel de "poveste" .. :)
Asadar... o sa ma transpun in Miss World 2007 (!) si, pe langa pace in lume, o sa incep sa multumesc persoanelor apropiate .... b-)
In primul rand, mamei, care ma suporta cu toate toanele mele de copil rasfatat, care ma intelege atunci cand urlu ca o descreierata, care imi face patul - asta in timp ce eu umblu aiurea si ma gandesc ca mi-am lasat toate chestiile intinse in pat si vai - ce somn o sa-mi fie la 4 cand ajung acasa - care se ingrijoreaza din cele mai marunte chestii, care nu se supara cand las placa de par in priza pe covor, care ma alinta "printesa", sau "gargarita", sau "iubita", sau "Laurica" , care ma iubeste, pe care o iubesc enorm, care e mandra de mine indiferent de ce fac, cu care pot sa vorbesc deschis despre absolut orice, care nu se supara pe mine atunci cand fac diverse tampenii, care imi cumpara cele mai dragute chestii, care imi face de mancare fie 11 noaptea sau 6 dimineata daca e nevoie (multumesc, pe aceasta cale, pt sustinerea din clasele 11, 12 cand am invatat dimineata :D ), cu care as vrea sa seman in totalitate daca o sa fiu vreodata mama, care a ras si a plans alaturi de mine de-a lungul timpului, careia de cele mai multe ori probabil nu ii arat sentimentele mele cu adevarat, care face cea mai buna mancarica (deci mami, nu asta e motivul pentru care in ultima vreme nu mai pap acasa, crede-ma :D ), care m-a sustinut si in perioadele mele de mai putin bune, care se supara din cand in cand pe mine pentru ca sunt dezordonata, care stie ca tot timpul sunt pe fuga si s-a adaptat la chestia asta, care e o tinerica in adancul sufletului ei, care imi punea invariabil aceleasi intrebari in tineretea mea ("iar?" "si cati ani are, cu ce se ocupa?") - o data la 3 zile cand ii ziceam ca am alt prieten, care are o carte cu diverse remedii pentru diverse boli, pe care o consulta cand ii zic ca ma doare calcaiul sau ca imi cade parul, care a mers cu mine la probele pentru rochia de bal si s-a agitat pe tema asta alaturi de mine, care se uita dupa mine pe scari de fiecare data cand plec de acasa, care e cea mai tare mami din lume!!!
O sa le iau pe rand si o sa fie un fel de "poveste" .. :)
Asadar... o sa ma transpun in Miss World 2007 (!) si, pe langa pace in lume, o sa incep sa multumesc persoanelor apropiate .... b-)
In primul rand, mamei, care ma suporta cu toate toanele mele de copil rasfatat, care ma intelege atunci cand urlu ca o descreierata, care imi face patul - asta in timp ce eu umblu aiurea si ma gandesc ca mi-am lasat toate chestiile intinse in pat si vai - ce somn o sa-mi fie la 4 cand ajung acasa - care se ingrijoreaza din cele mai marunte chestii, care nu se supara cand las placa de par in priza pe covor, care ma alinta "printesa", sau "gargarita", sau "iubita", sau "Laurica" , care ma iubeste, pe care o iubesc enorm, care e mandra de mine indiferent de ce fac, cu care pot sa vorbesc deschis despre absolut orice, care nu se supara pe mine atunci cand fac diverse tampenii, care imi cumpara cele mai dragute chestii, care imi face de mancare fie 11 noaptea sau 6 dimineata daca e nevoie (multumesc, pe aceasta cale, pt sustinerea din clasele 11, 12 cand am invatat dimineata :D ), cu care as vrea sa seman in totalitate daca o sa fiu vreodata mama, care a ras si a plans alaturi de mine de-a lungul timpului, careia de cele mai multe ori probabil nu ii arat sentimentele mele cu adevarat, care face cea mai buna mancarica (deci mami, nu asta e motivul pentru care in ultima vreme nu mai pap acasa, crede-ma :D ), care m-a sustinut si in perioadele mele de mai putin bune, care se supara din cand in cand pe mine pentru ca sunt dezordonata, care stie ca tot timpul sunt pe fuga si s-a adaptat la chestia asta, care e o tinerica in adancul sufletului ei, care imi punea invariabil aceleasi intrebari in tineretea mea ("iar?" "si cati ani are, cu ce se ocupa?") - o data la 3 zile cand ii ziceam ca am alt prieten, care are o carte cu diverse remedii pentru diverse boli, pe care o consulta cand ii zic ca ma doare calcaiul sau ca imi cade parul, care a mers cu mine la probele pentru rochia de bal si s-a agitat pe tema asta alaturi de mine, care se uita dupa mine pe scari de fiecare data cand plec de acasa, care e cea mai tare mami din lume!!!
dimanche 15 avril 2007
Penibil si de prost gust
Am remarcat (nu de acum, desigur) ca exista din ce in ce mai multi oameni pe care nu i-ai putea numi altfel decat penibili, oameni care fac gesturi sau creeaza false impresii nu altfel decat penibile. Ridicole si de prost gust. Cine sunt acesti oameni? Pai ... intr-o ordine aleatorie :
- baietii care vin in Mall (spre exemplu) in maieu, au o cruce mare de gat si pantaloni de trening
- la polul opus, fetele super aranjate si stilate, care sunt in Romana la KFC, probabil fara capacitatea intelectuala de a purta o altfel de conversatie in afara de una despre ultima colectie Gucci
- oamenii care vor sa para altceva decat sunt cu adevarat
- oamenii prefacuti in general, ipocriti, altfel spus pupincuristi (cine nu-i cunoaste pe astia? )
- oamenii care uita de unde au plecat ... uita ca printr-o ironie a sortii, printr-un joc al ei sau pur si simplu prin destinul propriu-zis pot ajunge din nou in stadiul din care au plecat
- adolescentii astia care au invadat cluburi gen Kristal sau Martin, care se imbraca la fel, danseaza la fel, arata la fel, dar cu toate astea se cred atat de altfel ... :)
- oamenii care cred ca daca ai bani, le ai pe toate (ah cat sunt de penibili! )
- oamenii care nu sunt in stare sa-si spuna parerea de frica altora (gen ... "trebuie sa fiu de acord cu el/ea, altfel ce o sa creada despre mine? daca ma exclude din grupul lui/ei? omg, cred ca as innebuni!" pfff... pt ei, cu drag... get a fucking life! )
- oamenii care incearca sa epateze, prin diverse metode si in diverse situatii
- oamenii care, in lipsa propriilor idei, se leaga de ideile altora
- oamenii care pretind ca sunt prea ocupati sa isi aduca aminte de prieteni
- oamenii mincinosi (pe ei cred ca ii urasc)
- cei care cred ca nu esti cool daca nu ai cel putin o eticheta de firma la vedere (who the fuck is prada?! )
- cei care dau sute de euro pe o bluza dar care nu se uita la batrana de la coltul strazii
- tiganii, in general (pe ei i-as omori)
- oamenii care nu sunt in stare sa recunoasca atunci cand gresesc sau atunci cand nu cunosc o anumita chestie
- oamenii care se contrazic intr-un anumit domeniu, desi ei sunt total pe dinafara (alta e sa te contrazici cu cineva cand ai o vaga idee iar interlocutorul tau - la fel )
- copiii de bani gata care nu doar ca sunt ca scosi din cutie si isi fac veacul prin diverse cafenele si cluburi, cu sticle de Dom Perignon pe mese, dar culmea, mai sunt si destepti!
Lista ar putea continua ... desigur, ramane deschisa! Doar ca mi-e prea somn si mi-e ca daca ma mai gandesc mult la asta, nu o sa mai pot dormi bine :)
N.B: orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare...
- baietii care vin in Mall (spre exemplu) in maieu, au o cruce mare de gat si pantaloni de trening
- la polul opus, fetele super aranjate si stilate, care sunt in Romana la KFC, probabil fara capacitatea intelectuala de a purta o altfel de conversatie in afara de una despre ultima colectie Gucci
- oamenii care vor sa para altceva decat sunt cu adevarat
- oamenii prefacuti in general, ipocriti, altfel spus pupincuristi (cine nu-i cunoaste pe astia? )
- oamenii care uita de unde au plecat ... uita ca printr-o ironie a sortii, printr-un joc al ei sau pur si simplu prin destinul propriu-zis pot ajunge din nou in stadiul din care au plecat
- adolescentii astia care au invadat cluburi gen Kristal sau Martin, care se imbraca la fel, danseaza la fel, arata la fel, dar cu toate astea se cred atat de altfel ... :)
- oamenii care cred ca daca ai bani, le ai pe toate (ah cat sunt de penibili! )
- oamenii care nu sunt in stare sa-si spuna parerea de frica altora (gen ... "trebuie sa fiu de acord cu el/ea, altfel ce o sa creada despre mine? daca ma exclude din grupul lui/ei? omg, cred ca as innebuni!" pfff... pt ei, cu drag... get a fucking life! )
- oamenii care incearca sa epateze, prin diverse metode si in diverse situatii
- oamenii care, in lipsa propriilor idei, se leaga de ideile altora
- oamenii care pretind ca sunt prea ocupati sa isi aduca aminte de prieteni
- oamenii mincinosi (pe ei cred ca ii urasc)
- cei care cred ca nu esti cool daca nu ai cel putin o eticheta de firma la vedere (who the fuck is prada?! )
- cei care dau sute de euro pe o bluza dar care nu se uita la batrana de la coltul strazii
- tiganii, in general (pe ei i-as omori)
- oamenii care nu sunt in stare sa recunoasca atunci cand gresesc sau atunci cand nu cunosc o anumita chestie
- oamenii care se contrazic intr-un anumit domeniu, desi ei sunt total pe dinafara (alta e sa te contrazici cu cineva cand ai o vaga idee iar interlocutorul tau - la fel )
- copiii de bani gata care nu doar ca sunt ca scosi din cutie si isi fac veacul prin diverse cafenele si cluburi, cu sticle de Dom Perignon pe mese, dar culmea, mai sunt si destepti!
Lista ar putea continua ... desigur, ramane deschisa! Doar ca mi-e prea somn si mi-e ca daca ma mai gandesc mult la asta, nu o sa mai pot dormi bine :)
N.B: orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare...
jeudi 12 avril 2007
Ziua amintirii
Imi amintesc de o povestioara spusa de un prof, despre congresul organizat in India dupa ce micutii indieni si-au obtinut independenta (1947 daca nu ma insel, o sa verific) ... in fruntea lor, Mahatma Gandhi, un "anti-ultraprogrestist si anti-liberschimbist" etc ... pe scurt, Gandhi al nostru era importiva progresului tehnologic si a chestiilor de genul asta. Asa ca la aflarea vestii despre intrunirea congresului ce reunea nume sonore britanice in primul rand, Gandhi isi ia frumos capritza si porneste catre locul adunarii ... evident, ajunge cu o intarziere de vreo 2 zile (asa imi place mie sa cred, realitatea nu stiu care a fost), provocand astfel senzatia aceea sa-i spunem dubioasa care ne incearca atunci cand asteptam pe cineva care se incapataneaza sa ajunga.
In cele din urma, eroul nostru (si mai mult al Indiei) ajunge la locul cu pricina si, intampinat cu urale de diversi oameni de diverse culori si nationalitati, scoate tacticos o foaie si un pix (poate sa fi fost si stilou, si creion, dar sa ii spunem generic pix) si scrie pe ea: " Astazi e ziua in care nu vorbesc!"
Astfel, cei prezenti l-au mai asteptat inca o zi pe Gandhi pentru a putea desfasura in deplina armonie conferinta dorita. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti! (adica pana in 1948, cand Mahatma Gandhi e ucis).
Asta a fost povestea, pe care am zis-o pentru a sublinia, de fapt, un singur lucru. Mai exact, enuntul pe care il scrie Gandhi ... "Astazi e ziua in care nu vorbesc!"
Mi-ar placea si mie sa incerc ... sa am o zi in care sa nu vorbesc, alta zi in care sa nu ies din casa, alta zi in care sa ma duc la cinema la toate filmele care ruleaza, alta zi in care sa ma plimb, alta zi in care sa citesc de dimineata pana seara si tot asa. Cu cat mai multa imaginatie, cu atat mai mare diversitatea!
Cred ca ar fi funny... sau poate nu.
Poate ar fi dragut sa avem o zi a "amintirii". In care sa ne aducem aminte de tot... de cum era cum eram copii, de cum ne bucuram de primii fulgi de zapada sau de primii ghiocei, de cum plangeam cand ne impiedicam si cadeam, de mirosul de paine sau de cozonaci, de curtea bunicilor. De bucuria cu care asteptam sa vina parintii sa ne ia de la gradinita. De jucariile pe care nu voiam sa le impartim cu nimeni, de zilele toride de vara in care ne jucam la umbra copacilor. Apoi, de primele zile de scoala, de invatatoare, de abecedar, de "Serbarea Abecedarului", de materiile care ne chinuiau mai tarziu, de examenul de capacitate, de liceu, de noii colegi, de cum era "atunci", de cartile pe care le citeam, de locurile prin care ne plimbam, de inocenta pierduta pe undeva pe la mijlocul drumului, de emotiile examenului de bacalaureat, de prima iubire, de prieteni de mult uitati, de vise, de sperante, de idealuri care se schimba nu atat pe masura ce sunt realizate, cat pe masura ce inaintam in varsta ...
O zi in care sa ne amintim cum e sa fim cu adevarat oameni ... fara masti, fara falsitate, fara orgoliu, fara ambitii prostesti, fara false impresii de superioritate, fara tendinta de a epata prin chestii idioate (gen pustanii cu conversi si carouri) ... oameni... simpli oameni, care pot oricand sa nu mai fie.
In cele din urma, eroul nostru (si mai mult al Indiei) ajunge la locul cu pricina si, intampinat cu urale de diversi oameni de diverse culori si nationalitati, scoate tacticos o foaie si un pix (poate sa fi fost si stilou, si creion, dar sa ii spunem generic pix) si scrie pe ea: " Astazi e ziua in care nu vorbesc!"
Astfel, cei prezenti l-au mai asteptat inca o zi pe Gandhi pentru a putea desfasura in deplina armonie conferinta dorita. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti! (adica pana in 1948, cand Mahatma Gandhi e ucis).
Asta a fost povestea, pe care am zis-o pentru a sublinia, de fapt, un singur lucru. Mai exact, enuntul pe care il scrie Gandhi ... "Astazi e ziua in care nu vorbesc!"
Mi-ar placea si mie sa incerc ... sa am o zi in care sa nu vorbesc, alta zi in care sa nu ies din casa, alta zi in care sa ma duc la cinema la toate filmele care ruleaza, alta zi in care sa ma plimb, alta zi in care sa citesc de dimineata pana seara si tot asa. Cu cat mai multa imaginatie, cu atat mai mare diversitatea!
Cred ca ar fi funny... sau poate nu.
Poate ar fi dragut sa avem o zi a "amintirii". In care sa ne aducem aminte de tot... de cum era cum eram copii, de cum ne bucuram de primii fulgi de zapada sau de primii ghiocei, de cum plangeam cand ne impiedicam si cadeam, de mirosul de paine sau de cozonaci, de curtea bunicilor. De bucuria cu care asteptam sa vina parintii sa ne ia de la gradinita. De jucariile pe care nu voiam sa le impartim cu nimeni, de zilele toride de vara in care ne jucam la umbra copacilor. Apoi, de primele zile de scoala, de invatatoare, de abecedar, de "Serbarea Abecedarului", de materiile care ne chinuiau mai tarziu, de examenul de capacitate, de liceu, de noii colegi, de cum era "atunci", de cartile pe care le citeam, de locurile prin care ne plimbam, de inocenta pierduta pe undeva pe la mijlocul drumului, de emotiile examenului de bacalaureat, de prima iubire, de prieteni de mult uitati, de vise, de sperante, de idealuri care se schimba nu atat pe masura ce sunt realizate, cat pe masura ce inaintam in varsta ...
O zi in care sa ne amintim cum e sa fim cu adevarat oameni ... fara masti, fara falsitate, fara orgoliu, fara ambitii prostesti, fara false impresii de superioritate, fara tendinta de a epata prin chestii idioate (gen pustanii cu conversi si carouri) ... oameni... simpli oameni, care pot oricand sa nu mai fie.
lundi 9 avril 2007
De ce iubesc marea...?
.jpg)
Pentru ca in copilarie mi se spuneau povesti cu "9 mari si 9 tari" ... iar "marile" alea pareau pentru mine (chestie descoperita ulterior, evident) un fel de loc magic, misterios, unde mi-am dorit dintotdeauna sa ajung...
Pentru ca pot sa stau pe plaja sau in apa fara ca nimeni sa imi spuna "ai grija sa nu aluneci".
Pentru senzatia de libertate pe care mi-o confera marea.
Pentru ca pot sa merg pe strada in costum de baie fara ca nimeni sa se uite chioras la mine.
Pentru ca in fata marii, suntem cu totii atat de mici...
Pentru ca pot sa stau 2 ore in apa, desi nu stiu sa inot...
Pentru ca nimeni nu se uita la cat de aiurea imi sta parul dupa ce ies din apa.
Pentru ca renunt la machiaj si ma simt in largul meu.
Pentru ca pot petrece nopti in sir fara sa dorm.
Pentru ca pot sa ma plimb simgura pe plaja fara sa-mi pese de ceea ce zic ceilalti.
Pentru ca la mare toata lumea pare vesela.
Pentru ca nu am fost obligata sa pastrez legaturile create cu altii la mare... ele s-au dus, odata cu inchiderea sezonului.
Pentru ca stau treaza toata noaptea sa vad rasaritul.
Pentru ca adun scoici.
Pentru ca ma tai in scoici.
Pentru ca pot sa fac cate castele de nisip vreau (cui ii pasa ca nu ma pricep?)
Pentru ca pot sa ma joc cu copiii care fac intr-adevar castele de nisip fara ca cineva sa creada ca vreau numai sa ma bag in seama cu tatii lor.
Pentru ca de fiecare data soarele imi arde pielea.
Pentru ca nu ma intereseaza ca am nisip pe maini. Sau pe fatza. Sau in par.
Pentru ca imi place drumul catre mare.
Pentru ca marea pare locul tuturor posibilitatilor... si cu putina imaginatie, chiar este...
Pentru ca.... marea mi-a oferit cele mai frumoase momente! :)
samedi 7 avril 2007
Ganduri bune
Sarbatoarea Pastelui si-a pierdut, fara indoiala, semnificatia pe care o avea candva, demult. Atunci cand noi, generatia "vitezei", poate nici nu eram nascuti, cand se respecta traditia, cand obiceiurile devansau, fara indoiala, tentatiile sau placerile de moment.
Privim aceasta sarbatoare ca pe oricare sarbatoare religioasa, mai exact un motiv de veselie generala, desi nu cunoastem exact cauzele, un motiv de a intalni rude, prieteni, de a manca felurite bucate, de a ne simti bine.
Dar evident, nu putem sa ne impotrivim timpurilor in care traim.... asadar, un Paste fericit pentru toata lumea!
Privim aceasta sarbatoare ca pe oricare sarbatoare religioasa, mai exact un motiv de veselie generala, desi nu cunoastem exact cauzele, un motiv de a intalni rude, prieteni, de a manca felurite bucate, de a ne simti bine.
Dar evident, nu putem sa ne impotrivim timpurilor in care traim.... asadar, un Paste fericit pentru toata lumea!
mercredi 4 avril 2007
Poveste si povesti
Fiecare om crede ca povestea lui de dragoste este speciala, este deosebita, este altfel. Si aduce argumente de tot felul...unele plauzibile, altele emotionante, altele care nu par sa depaseasca sfera coincidentei sau a intamplarii. Toate astea pentru a demonstra ca e deosebit, iubeste un alt om, "la fel de altfel" si el,traieste altfel, simte altfel.
Eu nu o sa zic asta... nu o sa zic ca povestea mea de dragoste e cea mai frumoasa, asa cum face toata lumea. Nu o sa ma pierd in clisee de tipul "e un om minunat si deosebit". Deosebit fata de cine? De cei de dinainte? Da, e normal sa fie asa...daca nu ne doream altceva, nu il 'schimbam' pe cel de dinainte. Nu o sa zic ca povestea mea va fi eterna.
Asta pentru ca povestea mea de dragoste e a mea ... a mea si a lui ... si fiecare poveste e unica in felul ei. Chiar si cele pe care mi le citeau ai mei cand eram mica erau unice, desi de fiecare data printul si printesa traiau fericiti pana la adanci batraneti. Chiar si basmele sunt unice, desi urmeaza acelasi stereotip. Orice poveste de dragoste isi are propriul ADN.
Asa si povestea mea ... e facuta din iubire, din sperante, din vise, din lacrimi, din alte povesti, din dorinte, din promisiuni, din declaratii, din momente, din clipe ce par nesfarsite. Toate ale noastre. Ale mele si ale lui...
Suntem egoisti si vrem sa demostram lumii intregi ca noi stim sa iubim si suntem iubiti cu adevarat. Paradox? Fara indoiala! De ce lucrul asta? Nu stiu ... poate pentru ca simtim nevoia unor reactii, de orice tip, de la "ma bucur pentru tine!" si pana la "pff... ce mi-ar placea sa fiu eu in locul tau!" .
Sau poate pentru a arata, noua si celorlalti, ca nu se poate fara iubire. Viata inseamna iubire. Altfel nu am fi fost aici.
Insa nu avem dreptul sa comparam povestea noastra de dragoste cu povestea unei alte persoane. Nu trebuie sa cautam asemanari sau deosebiri, ele nu vor insemna niciodata nimic. Sa nu comparam nici povestea actuala cu povesti din trecut! Sa nu ne amintim de trecut decat in masura in care aceasta amintire nu ne afecteaza prezentul!
Asadar, sa ne traim fiecare povestea de iubire ... fara alte comentarii. Si daca ea se va termina ... sa avem puterea sa privim inainte, cautand o noua poveste, cu mult mai sus sau mai jos decat cea avuta.
Vom avea amitiri ce nu vor muri niciodata, clipe a caror evocare ne va face sa plangem sau sa radem, si ... o poveste de dragoste din care nu va ramane decat o alta poveste .... mai precis, amintirea ei.
Eu nu o sa zic asta... nu o sa zic ca povestea mea de dragoste e cea mai frumoasa, asa cum face toata lumea. Nu o sa ma pierd in clisee de tipul "e un om minunat si deosebit". Deosebit fata de cine? De cei de dinainte? Da, e normal sa fie asa...daca nu ne doream altceva, nu il 'schimbam' pe cel de dinainte. Nu o sa zic ca povestea mea va fi eterna.
Asta pentru ca povestea mea de dragoste e a mea ... a mea si a lui ... si fiecare poveste e unica in felul ei. Chiar si cele pe care mi le citeau ai mei cand eram mica erau unice, desi de fiecare data printul si printesa traiau fericiti pana la adanci batraneti. Chiar si basmele sunt unice, desi urmeaza acelasi stereotip. Orice poveste de dragoste isi are propriul ADN.
Asa si povestea mea ... e facuta din iubire, din sperante, din vise, din lacrimi, din alte povesti, din dorinte, din promisiuni, din declaratii, din momente, din clipe ce par nesfarsite. Toate ale noastre. Ale mele si ale lui...
Suntem egoisti si vrem sa demostram lumii intregi ca noi stim sa iubim si suntem iubiti cu adevarat. Paradox? Fara indoiala! De ce lucrul asta? Nu stiu ... poate pentru ca simtim nevoia unor reactii, de orice tip, de la "ma bucur pentru tine!" si pana la "pff... ce mi-ar placea sa fiu eu in locul tau!" .
Sau poate pentru a arata, noua si celorlalti, ca nu se poate fara iubire. Viata inseamna iubire. Altfel nu am fi fost aici.
Insa nu avem dreptul sa comparam povestea noastra de dragoste cu povestea unei alte persoane. Nu trebuie sa cautam asemanari sau deosebiri, ele nu vor insemna niciodata nimic. Sa nu comparam nici povestea actuala cu povesti din trecut! Sa nu ne amintim de trecut decat in masura in care aceasta amintire nu ne afecteaza prezentul!
Asadar, sa ne traim fiecare povestea de iubire ... fara alte comentarii. Si daca ea se va termina ... sa avem puterea sa privim inainte, cautand o noua poveste, cu mult mai sus sau mai jos decat cea avuta.
Vom avea amitiri ce nu vor muri niciodata, clipe a caror evocare ne va face sa plangem sau sa radem, si ... o poveste de dragoste din care nu va ramane decat o alta poveste .... mai precis, amintirea ei.
mardi 3 avril 2007
Despre mine as fi vrut sa scriu despre tine
" As fi vrut sa scriu despre varstele de atatea feluri prin care-am trecut pana acum, fara sa-mi dau seama, despre cele ce ne-apropie sau ne despart de ceea ce suntem, de ceea ce ramanem cu adevarat; despre neputinta de a vorbi despre tine insuti ca despre o fiinta unitara, despre oroarea ca-n orice timp prezent nu esti, de fapt, decat un intermediar, un precursor; despre dezgustatoarea idee ca vei ajunge odata sa fii propria ta bunica, matusa si tanti, supravietuind copiilor si gloatei de tineri ce-ai fost, despre caderea in forma labartata a "fiarei batrane"; despre incapatanarea cu care mergi impotriva valului stiind ca, oricum, te-asteapta cristalizarea: in mama, functionar, lucratoare sau trantor al uneia din diviziunile sociale ale muncii, producator si donator, ruda a cuiva care nici nu exista inca...; despre umilinta de a nu sti cine esti si ce vei fi si despre groaza ca ai putea sti ce esti si ce vei fi si pana cand iti e dat a trai.
Despre cinismul tau de apas, despre violenta ta neputincioasa, despre tine blegule si fraierule, umbra frematatoare, despre tine fecioara pacatoasa, nerusinata, june viclean cu pielea fierbinte, fatalau nehotarat cu par lung de aur, tocilarule, barbatus delicat, despre tine pisicuta-prostuta, despre tine mironosito, despre tine hard-istule cu suflet de hulub, despre tine baiatule fata c-un cercel lucind in ureche, despre tine fara pereche, despre tine adolescent evanescent, despre puterea ta, despre ticalosia ta dar mai ales despre profunzimea chinuitoare si limpede cu care nu te vei mai intalni niciodata.
Te recunosti? "
By Simona Popescu
Despre cinismul tau de apas, despre violenta ta neputincioasa, despre tine blegule si fraierule, umbra frematatoare, despre tine fecioara pacatoasa, nerusinata, june viclean cu pielea fierbinte, fatalau nehotarat cu par lung de aur, tocilarule, barbatus delicat, despre tine pisicuta-prostuta, despre tine mironosito, despre tine hard-istule cu suflet de hulub, despre tine baiatule fata c-un cercel lucind in ureche, despre tine fara pereche, despre tine adolescent evanescent, despre puterea ta, despre ticalosia ta dar mai ales despre profunzimea chinuitoare si limpede cu care nu te vei mai intalni niciodata.
Te recunosti? "
By Simona Popescu
lundi 2 avril 2007
Si zambetul devine iubire ...
Daca tot am ajuns pana aici, vreau sa scriu despre ... cineva special din viata mea.
Nu credeam, cand imi povesteau altii, ca poti sa simti si sa traiesti chestii de genul asta ... Dar acum m-am convins.
Sunt fericita ca am intalnit pe cineva care la inceput nu m-a atras in niciun fel,pe cineva care nu a sarit insa peste nicio etapa a ceea ce se poate numi "poveste de dragoste". Cineva care sa ma inteleaga, sa ma accepte asa cum sunt (rasfatata si nemultumita, vesela sau nesuferita, absenta sau isterica, contrariata sau ironica s.a.m.d). Cineva care, atunci cand mi-a spus ca ma iubeste, m-a facut sa imi tremure glasul de emotie. Care ma poate inveseli numai privindu-ma. Care ma tine de mana cum nu a mai facut-o nimeni altcineva...
Cineva care are rabdare sa se uite cu mine la cartile pentru copii, dar si la literatura americana spre exemplu. Cineva cu care niciodata nu ma plictisesc, cu care am vazut unul dintre cele mai frumoase filme ever ("Paris, je t'aime), cineva cu care nu mi-e rusine sa merg la un restaurant, cineva care (finally) place alor mei :D , cineva cu care as vrea sa stau mult timp de acum inainte, cineva care imi trimite cele mai frumoase mesaje, cineva care mi-a facut ceai in timp cand eram bolnava, cineva cu care vorbesc despre absolut orice (vrute si nevrute :D ), cineva care ma iubeste, cineva pe care il iubesc! :x
C'est ma plus belle histoire d'amour ... :)
20 de ani
Dintr-o regretabila eroare (din pacate nu stiu a cui), toate posturile mele din ultimele 4 luni, adica de cand a inceput 2007, au disparut (fara urma). Asadar, am hotarat sa le sterg pe toate ... despre mare, despre cookie, despre diverse stari, despre oameni, despre viata, despre alex, despre mine... "adica tot trecutul", cum ar zice Camil Petrescu :)
Asociez lucrul asta cu faptul ca am implinit 20 de ani si ca trebuie sa o iau de la capat cu tot(inclusiv cu un blog), privesc inainte cu mai multa incredere, sa am mai multe vise si idealuri. Doar am 20 de ani!
Asadar ... 20 de ani, un nou inceput, o noua viata! La multi ani mie!
Asociez lucrul asta cu faptul ca am implinit 20 de ani si ca trebuie sa o iau de la capat cu tot(inclusiv cu un blog), privesc inainte cu mai multa incredere, sa am mai multe vise si idealuri. Doar am 20 de ani!
Asadar ... 20 de ani, un nou inceput, o noua viata! La multi ani mie!
Inscription à :
Messages (Atom)
